Am stat pe ganduri daca sa scriu despre echipa de majorete a echipei de baschet CSM Oradea, dar, la urma urmei, de ce nu...
Pentru a intelege despre ce este vorba, hai sa vedem ce inseamna “cheerleading” (cateodata limba romana este neincapatoare pentru toate aceste cuvinte, asa ca pentru moment voi folosi termenul englezesc si nu “majoretat:)).
Cheerleading-ul
este o activitate fizica, uneori, un sport competitiv, bazat pe coregrafii care
variaza intre unu si trei minute. Acestea contin elemente de gimnastica, dans
si acrobatii pentru antrena spectatorii de la evenimente si pentru a incuraja
echipele sportive la jocuri si competitii sportive. Ok, am inteles partea de
dans, dar celelalte lipsesc cu desavarsire. Si sa nu uitam ca “cheer up”
inseamna “a incuraja”, “a insenina”, “a inveseli”. Dar, fetelor, mie nu reusiti
sa-mi aduceti decat un zambet sarcastic pe buze si nicidecum o stare de “seninatate”.
Si nu prea inteleg ce incurajati. Pentru ca nu faceti decat sa va scuturati
nurii. Aveti aceeasi coreografie de doi ani, aceleasi miscari unduitoare (exclusiv
din fund si sani), acelasi fundal sonor si aceleasi costumase (dar revin la
asta mai incolo). Si ma incearca un sentiment cumplit de vinovatie sa o privesc
pe cea mai tinara dintre voi (cati ani are? 14?) executand toate miscarile
acelea la limita eroticului …uuuu…atat de “you can leave your hat on”… Nu pricep
si pace. Am inteles ca vreti sa fiti diferite, ca vreti sa faceti altceva decat
majoritatea echipelor de majorete, ca vreti sa fiti WOW. Dar sunteti BAU! Chiar
nu v-ati plictisit sa maturati podeaua in chiloteii aceia minusculi? Ca mai
mult sunteti pe jos decat in picioare. Ok, am vazut ca in coreografie ati
inclus elemente de gimnastica – sfoara printre ele, dar e timpul sa treceti de
la nivelul podea la nivelul vertical. Si miscarea aceea, cu pompoanele cand le
aruncati, asa, “je m’en fiche”, e preferata mea. Serios!
Si acum costumasele minune (sa le zic minione?),
cu chilotei care nu vor sa stea cum trebuie si unde trebuie si pace si cu
bluzite cu o singura maneca (e cam risqué – nu stii niciodata cand iti
joaca soarta feste si te trezesti pozand for free). As vrea sa considerati adjectivul
“risqué” in ambele sensuri ;) Stiti,
in general, la asemenea evenimente majoretele poarta chiloteii aceia gen
pantalonasi scurti si nu ce purtati voi. La fiecare meci am parte de o splendida
radiografie a anatomiei feminine si chiar nu vreau delicii de genul asta. Dar,
va dau un punct pentru ca ati renuntat la costumele acelea mov de cabaret-El
Dorado-Life, cu boa din pene, strecurat printre picioare, din care sareau
fulgii. Bietul om care sterge podeaua avea de lucru, nu gluma. Si mai erau si
jucatorii care culegeau pene la inceputul reprizei a doua. Si ei ar trebui sa
culeaga lauri si nu pene sau fulgi.
Asa ca, fetelor, dragutelor (chiar sunteti
dragute), straduiti-va mai mult. Puteti. Si nu uitati ca este vorba de o competitie
sportiva unde cuvantul la ordinea zilei este SPORTUL.Si ce sa va mai spun eu? AAA…chiar
va multumesc ca ma “inveseliti” in stilul vostru pentru ca, din pacate, nu prea
mai pot sa zambesc in timpul meciurilor deoarece echipa de baschet e in carje,
la propriu si la figurat. Macar in pauze…
CHEERS!
M.
P.S. Daca vreti sa ma gadilati cu pompoanele, am abonament si stau chiar in fata voastra, zambind (pentru ca eu zambesc mereu) si privindu-va. Poate chiar m-ati observat pentru ca langa mine sta Andreea, un suporter infocat si galagios (sigur ati auzit-o) ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu