Nu e un cuvânt pe care îl veţi găsi în dicţionarul limbii române, dar e în perfect acord cu ceea ce se întâmplă în această zonă a reciclării.
Intâmplător, am vreo 6 saci plini cu hârtie care zac în faţa uşii deoarece nicio firmă de reciclare din Oradea nu se încumetă să vină să îi ridice, din varii motive:
1. 1. Sunt doar o persoană fizică, nu firmă.
2. 2. Nu sunt cel puţin 200 kg (dar sunt peste 100 kg, totuşi).
3. 3. Si, după cum spunea o prietenă, glumind bineînţeles, dacă vreau să fac o faptă bună, ar trebui să o fac până la capăt – acest lucru însemnând să mă deplasez eu pâna la punctul de colectare (revin asupra acestui amănunt).
Mă deranjează faptul că eu ca persoană fizică sunt “ignorată” din acest punct de vedere. Dar să ne înţelegem – consumatorii casnici sunt mari poluatori. Producem tone de gunoaie, de mizerie, de material care ar trebui reciclat. Eu aparţin acestei categorii. Produc, vreau să reciclez şi nu pot. Să înşir variile mele motive? OK:
1. 1. Există tomberonul din curte, mic ca o găleată. Eu am 6 saci plini. Unde îi las? Pe jos, în faţa tomberonului? Pun etichete să nu scotocească “lumea” prin ei?
2. 2. Există punctele de colectare. Foarte frumos. Mie mi-ar lua 3 drumuri cu maşina (nu am camion şi aş mai vrea să o folosesc şi după fapta mea eroică) – ceea ce înseamnă 3X poluare. Acestor firme le-ar lua 1 drum.
3. 3. Le car în spate până la maşină. Ce mai contează că mă dărâmă greutatea, că nu pot să ridic sacul, de fapt şi mai rămân şi cu spatele în cuie că, de, vreau să reciclez şi nu să dau foc hârtiei cum ar face un cetăţean de bine de pe stradă. Uşor, nu?
Probabil că acestor firme le merge extraordinar de bine având în vedere vremurile de avânt economic fantastic pe care le trăim dacă îşi permit selecţii de acest gen. Mă întreb – oare nu multe dintre aceste firme sunt rezultatul unor proiecte cu bani europeni? Adică, vorbim despre mediu, poluare, planetă, reciclare, cuvinte super pe val la ora actuală. Să curgă banii!
Râsu plânsu! La sfârşitul zilei, eu sunt cu sacii în faţa uşii, iar ei cu profitul. Voi sfârşi prin a-i duce, tot eu, la un centru de colectare, că de – un cetăţean responsabil e, de fapt, un fraier şi un naiv.
Imaginea de mai sus e grăitoare pentru importanţa reciclării. Stiu că nu
am în faţa uşii o tonă de hârtie, dar aş putea să contribui şi eu, atât cât pot
şi cum pot. Dar de ce oare să n-o ţinem pe reciclare made in RO?
Că doar de aceea suntem cei mai buni la importat gunoi, de toate
felurile.
Si cum ar spune Caragiale, “Curat murdar!”
Salutare!
M. #pierdutaprintrecuvinte
