După cum am afirmat
în mai multe rânduri, îmi repugnă tot ce ţine de politică. Nu am avut niciodată
simpatii politice, nu mi s-a părut că cei care au candidat vreodată la conducerea
acestei ţări au avut sau au nişte calităţi deosebite, am votat de fiecare dată
pentru că am considerat că este un drept şi o obligaţie în calitate de cetăţean
al acestei ţări şi, da, am prieteni politicieni de toate culorile, dar acest
lucru a însemnat atât de puţin în alegerile mele, încât.... Dar deşi sunt o
susţinătoare a exercitării dreptului la vot, nu voi merge la referendumul pentru
familia tradiţională. Refuz să particip la ceea ce Mihai Gheorghiu,
preşedintele comitetului de iniţiativă constituţională numea “o premieră istorică, naţională şi europeană
întrucât trei milioane de cetăţeni români într-un enorm efort de solidaritate au semnat proiectul de lege privind
revizuirea Constituţiei României, mai precis a articolului 48, aliniatul 1,
care vizează definirea căsătoriei ca uniune dintre bărbat şi femeie. Încercăm
astfel să înlocuim textul actual din Constituţie, căsătoria se bazează pe
uniunea liber consimţită dintre soţi”. Dar ce premieră! Dar ce efort enorm din
partea celor 3 milioane de iscălitori! Oare printre cele 3 milioane s-or număra
şi mămicile tradiţionale care practică cea mai veche meserie din lume? Or fi şi
jigodiile tradiţionale care zâmbesc galeş în pozele de profil alături de
neveste şi copii dar ei scriu mesaje scârboase în privat altor femei? Or fi şi
puturoasele tradiţionale care stau şi clocesc acasă, refuză să muncească şi fac
copii cu nemiluita, trăind din ajutoarele acordate de acest guvern generos? Or
fi şi pupezele de 20 de ani, ţiitoarele unor sus-puşi, în speranţa că aceştia,
care tocmai şi-au părăsit cuibul tradiţional, le vor face femei tradiţionale,
la casa lor? Or fi şi popii care se gândesc doar la nevoile
credincioşilor? Or fi tradiţionalii care
merg cuvioşi la biserică, în hainele lor de duminică, donează bani cu nemiluita
pentru straiele aurite ale popilor, dar toată ziua şi-o petrec cu pu, pi şi f.
Prieteni la cataramă. Ihîmm… Ăştia or fi? Doar întreb.
Sunt sigură că nu
sunt oameni pe care îi cunosc. Oameni care sunt sau nu sunt parteneri într-o
familie tradiţională. Oameni care ajută de ani de zile, pe tăcute şi fără a
trâmbiţa în toate mijloacele de comunicare, familii tradiţionale. Familii în
care copiii dorm 5 într-un pat. In care mama e bătută zilnic. In care tata e un
puturos violent. Oameni care se mobilizează şi strâng bani, haine, mâncare
pentru ceilalţi semeni. Fără să ezite o clipă. Fără să organizeze niciun
referendum la care să li se pupe mâinile şi să cadă lumea în genunchi în semn
de mulţumire.
Voi,
aceşti cavaleri contemporani, înarmaţi cu microfoane-săbii care incită la ură,
voi care sunteţi atât de porniţi împotriva acceptării celuilalt, împotriva “diferiţilor”,
voi slujitori şi protectori ai familiei “bine definite şi închegate”, puteţi să
îmi răspundeţi la nişte întrebări?
1.
Unde
sunteţi când femeile abuzate, bătute şi târâte pe jos de soţii lor, în virtutea
egalitaţii de care vorbiţi, voi, aceşti creştini pioşi şi mai aproape de
statutul de sfinţi decât noi, apar la uşa voastră iar voi staţi cu braţele în sân, lăsând pe alţii, mai deschişi, mai doritori
să panseze o rană sau un suflet, să le aline şi să le deschidă ochii?
2.
Unde
sunteţi când un băieţel vine la şcoală şi povesteşte că tatăl lui, ditamai personalitatea
din urbe, o bate şi o trage de păr pe mămica lui care îl are pe frăţiorul lui
în burtică? Dar ce avem noi aici… o familie tradiţională întemeiată din nou în
virtutea a ce? A unei relaţii închegate! Inţeleg!
3.
Unde sunteţi când mii de copii sunt
abuzaţi în interiorul acestor familii? Mi se pare o sfidare revoltătoare a tot ceea ce
înseamnă iubire, familie, dăruire.
4.
Unde sunteţi când mii de copii o
duc de azi pe mâine? Când copii, produse ale familiilor tradiţionale, sunt
vânduţi pe bani de nimic?
5.
Afirmaţi că familia se întemeiază “pe dreptul şi
îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația şi instruirea
copiilor”, dar unde este cuvântul “iubire” în această definiţie? Probabil se
subînţelege, având în vedere că toate abuzurile la care închideţi ochii au loc
sub egida iubirii înţelese diferit de fiecare.
Susţin conceptul de familie, dar eu cred într-o familie
plină de IUBIRE, ÎNŢELEGERE, RESPECT ŞI EGALITATE, înţelese cum trebuie. Pentru
mine, familia înseamnă mult mai mult decât doi troglodiţi homofobi care au
decis să se ia, trântesc copii pe care îi educă în acelaşi spirit şi incită la
ură şi violenţă. Am prietene care sunt
mămici singure, iar eu le admir enorm pentru curajul de a fi adus pe lume un
copil, ele păcătoasele, stigmatele societăţii care, în ochii prea cuvioşilor,
sunt nişte stricate. Femei care au fost părăsite de ei pe neaşteptate sau ei nu au vrut să îşi asume
responsabilitatea creşterii unui copil, dând bir cu fugiţii în numele unei
masculinităţi şi virilităţi de Ev Mediu întunecat, asumate până la capăt. Am
prieteni tătici singuri, perfecţi în rolul de tată, iubitori şi minunaţi,
dăruiţi, înţelegători şi generoşi, părăsiţi de ele, prea zâmbăreţele. Aceşti
bărbaţi care au rămas să schimbe scutece, să îşi adoarmă copiii şi să le
citească poveşti, să îi aline şi să îi iubească singuri. Am prieteni cu
preferinţe sexuale diferite de ale mele, dar acest lucru nu mă împiedică să îi
accept, să îi înţeleg, să nu îi judec şi să nu iau decizii în locul lor,
considerând că, dacă nu sunt ca mine, sunt nişte lepre, proşti şi nu pricep.
Dimpotrivă, unii dintre ei dau dovadă de atât de multă înţelegere a scăpărilor,
greşelilor şi răutăţilor mele, încât mi se face ruşine.
Şi da! Eu cred în Dumnezeu! Un Dumnezeu al meu, blând şi
înţelegător, un Dumnezeu bun şi aproape de mine, un Dumnezeu pe care eu îl
iubesc în felul meu, absolut personal şi netrâmbiţat pe toate gardurile într-o
zi de duminică, în hainele cele bune şi lucioase, într-o biserică disperată
după audienţă, cu difuzoare şi popi îmbrăcaţi în straie poleite cu aur. Pentru
că, la urma urmei, toţi suntem doar nişte muritori nevolnici, nişte frunze în
vânt.
M.
