Marea...

Iubesc marea. O mare albastră, o mare coral, o mare răcoritoare şi liniştită. Dacă aş avea o barcă, mi-aş petrece viaţa pe mare, legănată de valurile ei. Iubesc marea mai mult decât îngheţata. Dacă aş putea, aş trăi pe o insulă îndepărtată, uitată de lume, înconjurată de valuri, de nisip, de scoici şi meduze. Aş construi castele de nisip şi nu mi-ar păsa că se dărâmă sub loviturile valurilor ei. Mi-aş petrece timpul lângă ea, mângâiată de razele soarelui, atinsă de valurile ei spumoase. 

Mi-aş scrie visele pe nisip şi nu aş fi supărată pe ea că le şterge. Mi-aş încrusta dorinţele secrete pe un pergament, într-o sticlă şi aş arunca-o în valurile ei. Să o poarte departe departe. M-aş lăsa purtată de valurile ei, ca într-un leagăn făurit de zâne şi aş putea atinge curcubeul. Aş lăsa-o să mă ducă unde vrea ea, acolo unde degetele mele i-ar putea atinge inima, palpând de viaţă şi culoare. Iar visele mele, oamenii din ele ar avea culoarea coral. Iar eu aş fi cea mai fericită de pe pământ.

M.

În ţara mea…

Ţara mea e…ciudată. Tocmai am dat share la o postare despre un băiat fantastic, un băiat special care a luat bac-ul cu 7. A luat bac-ul cu 7. Pentru mine Mihai este un fantastic. Pentru că, în ciuda statutului “special”, a luat bac-ul cu 7. Nu cu 5. Cu 7. Si a luat bac-ul. Spre deosebire de o grămadă de tâmpiţei de vârsta lui care au votat pentru excluderea lui, tâmpiţei care de-abia se târăsc dar au un statut de oameni “normali”, tămpiţei care se vor înscrie la toamnă (e cam greu să iei bac-ul în iulie că na…căldură mare, mon cher) la vreo facultate, iar după 3 ani sunt absolvenţi care nu ştiu să scrie corect sau să prezinte o lucrare, copiată şi aceea. Dar ei l-au exclus pe Mihai. Pentru că e “altfel”. Mihai nu e altfel. Mihai e un băiat minunat, un băiat care a dovedit că se poate dacă vrei. Dar, de…

 Sursa: https://psihoen.wordpress.com/a4/

Trăieşte în ţara mea. În ţara în care “dacă eşti altfel, nu ai nicio şansă”. În ţara în care diversitatea este pusă la zid. În ţara în care copiii cu probleme sunt nişte ciudaţi, priviţi cu frică de ceilalţi copii, dar mai ales de părinţii idioţi care se tem că boala “se ia”. În ţara în care chiloţii atârnă pe balcoane. În ţara în care să umbli despuiat vara pe stradă este normal.  În ţara în care boturile, maşinile şi telefoanele foarte scumpe sunt la mare căutare, dar posesorii au restanţe la întreţinere. În ţara în care toată lumea e deştept şi are vreo 10 diplome, 11 facultăţi, dar nu găseşti vreun instalator de treabă. În ţara în care nu ai voie să calci pe iarbă. În ţara în care oamenii nu folosesc pungi pentru gunoi. În ţara în care nu sunt parcuri. În ţara în care copiii se tem de animale. În ţara în care nu ai voie să îţi iei căţelul cu tine peste tot. În ţara în care părinţii nu lasă copiii să se apropie de vreun animal că, vezi Doamne, “te muşcă”. În ţara în care asistentele din spitale sunt mai ale naibii decât păzitorii iadului. În ţara în care statutul ne omoară. În ţara în care oamenii se închină la doctori, popi şi profesori ca la nişte zeităţi, deşi nu au nimic divin. În ţara în care artiştii sunt nişte “ciudaţi”, dar toţi îşi doresc o poză cu ei…aşa, de bonton. În ţara mea se întâmplă aceste lucruri. În ţara mea…unde toleranţa este acest cuvânt pe care oamenii îl ocolesc cu graţie. Divină.

Bravo, Mihai! Bravo! Potrivit unora tu eşti “altfel”. Uite, sunt şi eu “altfel”. Pentru tine, pentru toţi cei care au curajul să facă, să spună, să se revolte, să aiba altă părere, să strige, să urle, să fie “altfel”.

M.

Raluca...

A fost odată ca niciodată o fată foarte frumoasă, incredibil de talentată, extrem de muncitoare, ambiţioasă şi modestă. Numele ei este Raluca…Este introducerea unei poveşti pentru că tot ce creează Raluca este o poveste. O poveste frumoasă, colorată, o poveste pentru prinţese, mici şi mari. Raluca este această zână fermecată care creează rochii diafane, cu fluturi, orhidee, culori ireale, toate ieşind din bagheta ei magică. 

 Sursa: Atelier Raluca Mihalceanu

Raluca creează artă, magie, frumuseţe. Raluca iubeşte arta, moda, viaţa, oamenii. Este specială şi te face să te simţi special. Raluca este haioasă, simpatică şi francă. Raluca este generoasă. Dar mai presus de toate, Raluca este talentată şi surprinzătoare.  Ea reuşeşte să organizeze cele mai drăguţe petreceri surpriză.

Azi vreau să o sărbătoresc pe ea, Raluca, să sărbătoresc talentul şi frumuseţea ei, munca şi creaţiile ei. Pentru că omul acesta frumos merită.

Ralu…proudly wearing Romanian designers!

M.

Şi fata veselă e veselă…

 

Fata veselă e veselă. Din nou. După o vreme… E veselă pentru că lacrimile ei s-au transformat în picături mici de rouă, picături pe petalele unei floricele firave, ca într-o dimineaţă diafană, plină de speranţă. Pentru că ochii ei, frumoşi şi întunecaţi, au văzut lucruri care au făcut-o să tresară, să dorească, să spere, să iubească. Pentru că ea nu poate să trăiască fără iubire. 

 Sursa: Delia Tirla - https://www.facebook.com/photo.php?fbid=269713076730235&set=a.153913308310213.1073741832.100010746336871&type=3&theater

Pentru că tristeţea aceea, ca o mantie întunecată, cu al ei sărut uimitor şi veninos în acelaşi timp, a zburat, la fel de magic precum a venit. Pentru că povestea aceea fără început şi sfârşit, cum credea ea, are un sfârşit nespus de tăcut. Tristeţea ei nu mai este ea pentru că şi-a dat seama că nu e atât de rău să gândească. Să înţeleagă că nu toate personajele poveştii sunt nepăsătoare şi indiferente. Veselia ei este plăpândă şi firavă, ca o păpădie înconjurată de adieri nebănuite. Veselia ei este ca o ploaie călduţă de vară, răcoritoare şi tandră. Veselia ei este ea…Iar ea poate să zboare din nou.

M.