În ţara mea…

Ţara mea e…ciudată. Tocmai am dat share la o postare despre un băiat fantastic, un băiat special care a luat bac-ul cu 7. A luat bac-ul cu 7. Pentru mine Mihai este un fantastic. Pentru că, în ciuda statutului “special”, a luat bac-ul cu 7. Nu cu 5. Cu 7. Si a luat bac-ul. Spre deosebire de o grămadă de tâmpiţei de vârsta lui care au votat pentru excluderea lui, tâmpiţei care de-abia se târăsc dar au un statut de oameni “normali”, tămpiţei care se vor înscrie la toamnă (e cam greu să iei bac-ul în iulie că na…căldură mare, mon cher) la vreo facultate, iar după 3 ani sunt absolvenţi care nu ştiu să scrie corect sau să prezinte o lucrare, copiată şi aceea. Dar ei l-au exclus pe Mihai. Pentru că e “altfel”. Mihai nu e altfel. Mihai e un băiat minunat, un băiat care a dovedit că se poate dacă vrei. Dar, de…

 Sursa: https://psihoen.wordpress.com/a4/

Trăieşte în ţara mea. În ţara în care “dacă eşti altfel, nu ai nicio şansă”. În ţara în care diversitatea este pusă la zid. În ţara în care copiii cu probleme sunt nişte ciudaţi, priviţi cu frică de ceilalţi copii, dar mai ales de părinţii idioţi care se tem că boala “se ia”. În ţara în care chiloţii atârnă pe balcoane. În ţara în care să umbli despuiat vara pe stradă este normal.  În ţara în care boturile, maşinile şi telefoanele foarte scumpe sunt la mare căutare, dar posesorii au restanţe la întreţinere. În ţara în care toată lumea e deştept şi are vreo 10 diplome, 11 facultăţi, dar nu găseşti vreun instalator de treabă. În ţara în care nu ai voie să calci pe iarbă. În ţara în care oamenii nu folosesc pungi pentru gunoi. În ţara în care nu sunt parcuri. În ţara în care copiii se tem de animale. În ţara în care nu ai voie să îţi iei căţelul cu tine peste tot. În ţara în care părinţii nu lasă copiii să se apropie de vreun animal că, vezi Doamne, “te muşcă”. În ţara în care asistentele din spitale sunt mai ale naibii decât păzitorii iadului. În ţara în care statutul ne omoară. În ţara în care oamenii se închină la doctori, popi şi profesori ca la nişte zeităţi, deşi nu au nimic divin. În ţara în care artiştii sunt nişte “ciudaţi”, dar toţi îşi doresc o poză cu ei…aşa, de bonton. În ţara mea se întâmplă aceste lucruri. În ţara mea…unde toleranţa este acest cuvânt pe care oamenii îl ocolesc cu graţie. Divină.

Bravo, Mihai! Bravo! Potrivit unora tu eşti “altfel”. Uite, sunt şi eu “altfel”. Pentru tine, pentru toţi cei care au curajul să facă, să spună, să se revolte, să aiba altă părere, să strige, să urle, să fie “altfel”.

M.