Marea din vară…

Valurile îmi șoptesc, chemându-mă pe nisipul moale. Briza îmi mângâie fața, îmi biciuieşte părul. Vântul îmi împrejmuieşte corpul, ştiind că sunt acolo. Valurile se strecoară printre degetele mele. Stropi de mare îmi inundă obrajii.  Nisipul e supus sub picioarele mele. Exact în locul în care marea şi el decid să se întâlnească. Apa se înalţă și se înfășoară în jurul tibiei mele.

Sursa: arhiva personala

Apă sărată abuzându-mi pielea. O cochilie pluteşte, prinsă în val. Un crab mic naufragiat pe unghia mea. Marea îmi atinge corpul. Un milion de săruturi. O mângâiere blândă din albastrul adânc. Deși ar fi fost mai bine dacă... Marea îmi înconjoară talia. O mie de degete croşetând dantelă albastră în jurul trupului meu.  Știu un loc în care lumea este nemişcată. În care timpul și spațiul nu sunt supuse. Știu un loc în care inima și sufletul meu sunt unul, unde încă sunt poveşti nespuse. E marea…

M.

Leggerezza...

Sunt multe lucruri care îmi plac, să le văd şi să le experimentez. Îmi place să citesc, îmi place să scriu; îmi place să gândesc, îmi place să visez; îmi place să vorbesc, îmi place să ascult; îmi place să privesc răsăritul dimineaţa, îmi place să privesc luna noaptea; îmi place să simt muzica inundându-mi faţa; îmi place să miros vântul pe malul mării; îmi place să privesc norii şi să am mintea golită de gânduri; îmi place să fac experimente de gândire când nu pot să dorm; îmi plac florile de primăvară, ploaia de vară, frunzele toamna şi zăpada iarna; îmi place să mă culc târziu şi să mă trezesc târziu; îmi place să fiu singură, îmi place să fiu înconjurată de oameni; îmi place liniştea de la munte; îmi place zgomotul oraşului; îmi plac cărţile întunecate şi filmele romantice; îmi place pământul; îmi place natura.   

Si îmi mai place un cuvânt “leggerezza”. Îmi place cum sună şi ce înseamnă. Îmi place să fiu aşa. Si poate un pic superficială. Dar cel mai mult îmi place să râd. Un pic superficial, nu?

M.

12 luni...

Serios, Februarie, eşti cea mai rea. O căţea îngheţată, gri şi rea. Si mai e şi Sfântul Valentin. trântit în mijloc, făcându-i pe cei singuri să se simtă şi mai singuri, iar pe cei în relaţii să se dea de-a berbeleacu’ doar să-şi dovedească amorul. Brutal, aş spune. Si periculos. Interzis amatorilor. Singura trebuşoară drăguţă în februarie este că are doar 28 de zile. 29 câteodată. Dar şi alea par o veşnicie.

Oh, Ianuarie, eşti luna viselor pierdute şi a speranţelor false. De secole, oamenii se uită la tine ca la un sursă de reînnoire. Și totuși, eşti, în mod inevitabil, o amintire perpetuă a imperfecțiunii umane: nu poţi ajunge la sală mai devreme de 2 ianuarie şi uiţi cam prea repede tot ce ţi-ai promis în noapte de Anul Nou.

Stiaţi că August înseamnă în latină “al naibii de cald”? Off…doar gândul la tine, August, mă face să leşin de poftă după o îngheţată mare mare, care, probabil, s-ar topi într-un minut în arşiţa de afară. Si uite aşa îmi pun poftele în cui!

Aprilie, nu eşti decât o simplă tachinare.  Cu toate "dușurile" tale şi mai ai pretenţia să te numeşti o lună de primăvară? Crezi că ești atât de importantă pentru că ne păcăleşti, timp de o zi, să alergăm în pantaloni scurţi și flip-flopşi, iar în următoarea zi să revenim la cizmele de cauciuc? Dar ce e mai rău, aceasta lună de ambivalență meteorologică începe cu cea mai aiuristică "sărbătoare" dintre toate: Ziua păcălelilor. Mincinoaso!

Martie. Inţepenită. Rece. Martie, eşti ca trilogia Stăpânul Inelelor, când crezi că (frigul) s-a sfârşit, dar nu, continuă. Dar ştii, eşti singura lună asociată cu un avertisment: “Fereşte-te de Idele lui Marte!” Trăiască presimţirile rele!

Iunie, poţi fi o lună cool pentru cei care merg la şcoală. Stii cum zice Alice Cooper, "school's out for summer." Dar noi, restul lumii, pentru care "school's out forever," trebuie să pretindem că suntem fericiţi între patru pereţi cât e ziulica de lungă. Iar tu eşti lungă, darling!

Ah, Noiembrie. Nu eşti prea rea. Cu excepţia “vinerii negre” care, în mod oficial, a ruinat ceea ce putea fi un weekend lung şi plăcut.

Mai, eşti singura lună când simţi primăvara pe bune. O lună plină de un soi de libertate nemeritată. Eşti luna cu un weekend foooarte lung şi roşu. Sărbătorim ceea ce ne defineşte mai bine: munca. Labor omnia vincit! Aha!

Iulie, eşti vara. Vara este Iulie. Eşti prima lună de vacanţă, cu cea mai bună vreme din an. Iulie, eşti luna când tot ce vrei este o limonadă sau o bere (după preferinţe) pe marginea piscinei. In lulie te gândeşti să te muţi într-o altă emisferă unde vreme este aşa tot timpul anului.  Bine, emisiunile la TV sunt oribile iar destinaţiile de vacanţă foarte scumpe, dar, la naiba, la ce sunt bune Netflix-ul şi ştrandurile?

Septembrie, eşti un fel de Ianuarie mai bun pentru că eşti o lună a începuturilor. Dar, să fim serioşi, presiunea este mult mai mică acum. Iar începuturile tale pot fi drăguţe. Să te apuci din nou de sală. Sau să începi să ţii un jurnal. Partea proastă pentru cei foarte tineri e că începe şcoala – un motiv justificat să te urască pentru eternitate.

Octombrie, eşti o lună foarte bună. De ce, te întrebi? Pentru că dovleci, cardigan, frunze, Halloween (Halloween haters, imaginaţi-vă că nu aţi citit), cafeluţă delicioasă (pumpkin spice latte de la Starbucks). Eşti ok, ştii?

Decembrie! Te iubesc! Ce poate fi rău în Decembrie? Poate doar faptul că arunci cu bani în stânga şi în dreapta (asta dacă eşti generos cu ceilalţi), iar Anul Nou este dezamăgitor când trebuie să zâmbeşti ca Hopa Mitică o noapte întreagă, dar restul… Decembrie, te iubesc! Eşti o lună fabuloasă! Luminiţe, cadouri, leneveală justificată (doar ai muncit tot anul) şi drumuri bătătorite de la pat la frigider. Yumm… Te iubesc, decembrie! Ok. Am spus-o de prea multe ori! E rândul tău!

 M.

Cred că te-am uitat...

La început, detalii mici au început să dispară. Acum, îmi aduc aminte de râsul tău, dar nu îmi mai amintesc sunetul râsetului tău.Ţin minte nuanţa exactă a ochilor tăi şi cum strălucesc, dar nu mai simt privirea lor. Îmi aduc aminte cum zâmbeşti, dar nu mai simt căldura zâmbetului tău. Cunosc memoria prezenţei tale, dar nu te mai văd. Te ştiu, dar nu te mai ştiu. Cred că te-am uitat. 

Mira

Alege să fii frumoasă la orice vârstă…Selvert Thermal

La un moment dat, este greu să ignori semnele de îmbătrânire pe care le vezi în oglindă - riduri mici în jurul ochilor sau buzelor, pete de vârstă, poate şi o piele care a început să atârne. Poate că în opinia multora există prea puține opțiuni pentru a întoarce ceasul fără a fi sub cuțit. Dar eu cred cu tărie că astăzi puteți atenua efectele timpului pe față cu ajutorul multor proceduri cosmetice non-invazive. Multe tratamente cosmetice dermatologice anti-îmbătrânire sunt eficiente, sigure și totuși non-invazive. Dacă vă gândiți să vă îmbunătățiți aspectul prin tratamente cosmetice, eu vă sfătuiesc să alegeți cu înțelepciune. Cred că este la fel de important cel care îţi recomandă cremele cosmetice ca ceea ce este în acestea. Este bine să poţi vedea fotografii „înainte” şi „după” pentru a afla mai multe despre experiențele altor pacienți şi pentru a vedea dacă persoana respectivă este potrivită. Iar noi – eu şi mama -  am găsit-o pe Nicoleta Sabou de la MedicalCosmetics. 

 

  Sursa: https://www.facebook.com/selvertthermalromania/?ref=br_rs

Mama…Ce aş putea să vă spun despre mama, dar în acelaşi timp să nu vă spun prea multe pentru că mama este foarte discretă şi nu îi place expunerea? Vă voi spune că este mama mea, iar pentru mine a fost, este şi va fi cea mai frumoasă femeie. In ciuda trecerii timpului. In ciuda unor ani şi experienţe, mama este şi va rămâne cea mai frumoasă. Ei bine, mama a încercat tratamentul anti-age de la Selvert Thermal iar în ceea ce urmează vreau să vă spun despre experienţa ei la Medical Cosmetics.

Tratamentul anti-age pe care Nicoleta l-a aplicat mamei se bazează pe produse Selvert Thermal. Această gamă prezintă o generație nouă de produse cosmeceutice (produse cosmetice ce au în compoziție ingrediente biologice active cu o capacitate biochimică ridicată) inspirate din medicina estetică, cu formule sigure și eficiente pentru a trata diferite disfuncții ale pielii. Concentrațiile lor ridicate, folosite în produsele profesionale din saloanele de frumusețe și în produsele pentru acasă, cât și combinația perfectă a ingredientelor active ca: C-60, Vitamina C și Proteoglicanii, permit obținerea de rezultate vizibile încă de la prima aplicare. Prin utilizarea lor se obțin beneficii pentru piele mult peste cele obținute prin folosirea produselor cosmetice tradiționale. Concentratul pe care Nico l-a folosit în tratamentul anti-age conţine următoarele ingrediente: C-60, Vitamina C, EGF, Syn-Col , iar crema: Proteoglicani, Peptide Lift-6, Alistine, SFP 30. Beneficiile acestui tratament, datorită ingredientelor conţinute, sunt la nivel celular (anti-oxidant, anti-glicare, crește metabolismul celular) la nivelul pielii (crește colagenul și elastina, se reduc liniile de expresie, se reduce inflamația epitelială, se reglează homeostaza, crește hidratarea pielii). De asemenea, se îmbunătățește textura pielii prin rejuvenarea și catifelarea ei, se reduce aspectul ridurilor fine, crește elasticitatea și fermitatea, stimulează, regenereză și repară țesutul lezat.

Mama a fost foarte încântată.  Era toată un zâmbet. I-a plăcut foarte mult şi este hotărâtă să repete experienţa. Aşa că vă invit şi pe voi şi pe mamele voastre să faceţi o vizită la Medical Cosmetics. Vă invit să o cunoaşteţi pe Nicoleta Sabou şi mâinele ei iscusite.

Şi nu uitaţi, în viaţă este vorba de alegeri. Dar aveţi grijă să alegeţi bine! Noi am ales!

M.

Domnişoara Iulia…

Dacă cineva mi-ar fi spus ieri că „Domnişoara Iulia”, o piesă a lui Strindberg, jucată într-un teatru studio cu 100 de locuri, va deveni preferata mea din acest an, aş fi râs. Este o piesă care se pierde cu uşurinţă în ceaţa timpului, dar nu am mai văzut niciodată atâta convingere că aceste câteva ore dintr-o noapte de Sânziene din Suedia sfârşitului de secol XIX sunt cu adevărat o chestiune de viaţă sau de moarte.

Timpurile şi tendintele teatrale se schimbă, dar unele opere rămân. Producţia de aseară a scos în evidenţă interacțiunea dintre ceea ce este evanescent (timpul, locul - evocat elegant în design) și ceea ce dăinuie (păsările, carnavalul disco de la miezul nopții). Aceste contraste haşurează întâlnirea dintre Iulia (fiica contelui) și Jean (valetul tatălui ei), în bucătărie, domeniul lui Kristin, bucătăreasa (logodnica lui Jean). Pasiunea lor de o clipă va fi judecată printr-o măsură pe termen lung. Timpii de schimbare, de asemenea, rezonează în prezent: relațiile de clasă s-au schimbat, dar diferențele de statut, ucigătoare de speranță, create de inegalitatea socială, persistă.

                                                Sursa:http://teatrulreginamaria.ro/trupa-iosif-vulcan/domnisoara-iulia/ 

Cei trei actori, Anda Tămăşanu (Iulia), Sorin Ionescu (Jean) şi Lucia Rogoz (Kristin) sunt superlativi în această disecție crudă a clasei, a banilor și a posibilității sau...imposibilităţii de mobilitate socială. Ei fac piesa să fie la fel de reală şi senzaţională ca întotdeauna, la fel de pertinentă din punct de vedere social şi politic. Anda Tămăşanu captează perfect ideea că Iulia este un copil distrus, şfâşiat de dependența totală de ceilalți și suspiciunea că este văzută ca o cutie de bani pe care oricine o poate agita și zdrăngăni. Anda reuşeşte să portretizeze  perfect o domnişoară Iulia oscilând între imperiozitate și vulnerabilitate, între control și supunere. Cred că acest rol îi oferă posibilitatea de a exprima superbul talent actoricesc pe care îl deţine.  Este versatilă iar sclipirea din ochii ei e hipnotică. Sorin Ionescu îl infuzează pe Jean cu o intensitate disperată, cu părul său negru și cu privirea vicleană. Când el și domnișoara Iulia îngurgitează cantități abundente de vin de la conte, Jean se scutură de straturile condiției sale sociale, de clasă și sex până când este expus ca un suflet pierdut. In fond, este purtătorul tricoului cu mesaj  - “Attention – je ne suis qu’un homme.”

Pentru mine, aseară, „Domnişoara Iulia” a fost o reprezentaţie toxică şi hipnotică care a reuşit să transpună cu pasiune instinctul de geniu al lui Strindberg pentru a lumina spectrele psihologice ale dorinței umane de poftă și putere. Este o piesă de neuitat în fiecare sens al cuvântului.

M.