Marea din vară…

Valurile îmi șoptesc, chemându-mă pe nisipul moale. Briza îmi mângâie fața, îmi biciuieşte părul. Vântul îmi împrejmuieşte corpul, ştiind că sunt acolo. Valurile se strecoară printre degetele mele. Stropi de mare îmi inundă obrajii.  Nisipul e supus sub picioarele mele. Exact în locul în care marea şi el decid să se întâlnească. Apa se înalţă și se înfășoară în jurul tibiei mele.

Sursa: arhiva personala

Apă sărată abuzându-mi pielea. O cochilie pluteşte, prinsă în val. Un crab mic naufragiat pe unghia mea. Marea îmi atinge corpul. Un milion de săruturi. O mângâiere blândă din albastrul adânc. Deși ar fi fost mai bine dacă... Marea îmi înconjoară talia. O mie de degete croşetând dantelă albastră în jurul trupului meu.  Știu un loc în care lumea este nemişcată. În care timpul și spațiul nu sunt supuse. Știu un loc în care inima și sufletul meu sunt unul, unde încă sunt poveşti nespuse. E marea…

M.