TU eşti important…

Astăzi am avut chef să scriu o listă cu motivele pentru care suntem cei mai cei. O listă cu motivele pentru care suntem preţioşi. Pentru care contăm. De ce suntem unici şi oh… de neînlocuit. 

1.      Eşti unic 100%. Nu va fi niciodată nimeni ca tine.

2.      Inima ta e mare cât un ocean. Capacitatea ta de a-i iubi pe alţii este nemăsurată.

3.      Simţi. Asta e, ai un vocabular emoţional şi nu îţi e frică să îl foloseşti.

4.      Ai vise, nesfârşite, vise frumoase. Si nu ai încetat să crezi în ele (chiar dacă uneori aşa pare).

5.      Nu eşti perfect. Pfuuu! Nu eşti perfect şi acest lucru este OK.

6.      Zâmbeşti. Adică, uită-te în oglindă. Zâmbetul tău este contagios.

7.      Ai multe idei îngrozitor de bune. Multe.

8.      Eşti creativ. Indiferent că eşti scriitor, cântăreţ, contabil, psiholog, designer – există artă în ceea ce faci. Punct.

9.      Eşti naiv. S-ar putea să ştii multe, dar mai ai multe de învăţat. Si acest lucru este frumos!

10.  Eşti autentic. S-ar putea să-ţi fi luat mult timp să ajungi aici, dar uită-te la tine, strălucind în toată gloria!

11.  Tărâmul tău interior fantastic. Un loc colorat, magic pe care doar tu îl cunoşti.

12.  Temerile tale – da, temerile tale. Ce alt motiv mai convingător să te iubeşti pe tine decât ceea ce te face uman? Temerile tale nu sunt unice, dar sunt ale tale.

13.  Vulnerabilitatea ta. Din momentul în care ai recitat prima poezie la serbare, când ai plâns în faţa şefului până la tandreţea faţă de ceilalţi – eşti vulnerabil. Iar vulnerabilitatea înseamnă putere.

14.  Povestea ta care te face unic. Ai o poveste, iar de fiecare dată când o spui, le permiţi celorlaţi să o spună pe a lor.

15.  Capacitatea ta de a te lăsa dus de val. La un film, o piesă de teatru, într-un vis – îţi permiţi ţie însuţi să te laşi purtat de fantezie.

16.  Imaginaţia ta creează lumi incredibile, scenarii. Posibilităţile sunt nemasurate!

17.  Prezenţa ta. Doar fiind aici, pe planetă este un dar. Doar fiind aici, în acest moment, citind aceste cuvinte, gustând viaţa, este un dar pe care ţi-l faci ţie.

18.  Părul tău. Ochii tăi. Braţele tale. Gura ta. Totul este minunat.

19.  Felul în care îi aperi pe cei pe care îi iubeşti. Mereu. Pentru totdeauna.

20.  Ai plăceri vinovate. Dar e chiar atât de rău? Ingheţata de lămâie este…SUPREME!

21.  Felul în care iubeşti. Dăruieşti iubire. Simţi iubire. Respiri iubire. Tu = iubire.

Tu poţi scrie trei lucruri pe care le iubeşti la tine? Te provoc! Fii tu!

M.

Politic...

Nu postez nimic politic pe site-urile mele de social media. Nu pentru că nu sunt interesată, ci pentru că nu vreau să vorbesc despre acest lucru. Aceasta şi respectul pentru prietenii cu alte puncte de vedere pe care nu vreau să-i deranjez, chiar dacă este "dreptul meu" să-i deranjez. Este, de asemenea, dreptul lor de a mă elimina de pe feed-ul lor dacă ei consideră că sunt o „nenorocită”. Indiferent de partidul pe care îl aleg, voi fi mereu percepută greşit în ochii cuiva. Fiecare dintre ei este mai bun decât celălalt pentru motivele A, B și C. Am prieteni care sunt susținători ai PSD-ului, alţii care vor continua să-mi spună că Iohannis este cea mai bună alegere, iar eu nu îi pot înţelege. Nici pe unii nici pe alţii. Nu îmi plac argumentele care înconjoară scena politică, şi, cu siguranţă, nu îmi plac oamenii care îmi spun că părerile mele sunt greşite.

Pe de altă parte, însă, este un fel de dezastru al vieții noastre, neparticipând activ la afacerile politice ale țării. Adesea oferim ocazia oamenilor care ne-au convins să îi votăm să ne trădeze și să ne păcălească, ținându-ne departe de aria activă a politicii. Uitându-te la profilul unui politician în general, pare destul de convingător că politica este un joc murdar, iar oamenii obișnuiți ar trebui să stea departe. Dar înțelegerea mea personală îmi spune că politica este prima lecție pe care ar trebui să o învățăm și să-i  învățăm pe urmașii noștri pentru a fi vigilenți din punct de vedere politic și conștienți de drepturile noastre politice. Politicienii și politica nu ar trebui ignorate, ci înțelese în contextul existenței noastre.

Deşteptarea politică a oamenilor poate fi cheia prosperității economice și a bunăstării generale.
Trezirea politică nu poate veni prin intermediul niciunei politici educaționale oficiale. A fi bine educat nu este o garanție a faptului că acel cineva este şi politic conștient, în aceeași măsură. Deoarece înțelegerea politică vine din studiul coerent al rolului jucat în dezvoltarea unei societăți particulare de către condițiile istorice și materiale ale acelei societăți date. Există o abundenţă de așa-numiți lideri care transformă interesul oamenilor într-un mijloc de a-și promova propriul interes, iar în spatele proiecției oricărei cauze publice se ascunde întotdeauna propria agendă de promovare, în centrul evenimentelor pentru a câştiga popularitate  și pentru a fi remarcaţi pentru propriile lor câștiguri egoiste. Iar în aceşti cerşetori de faimă şi averi, care își văd propriul câștig pledând pentru câștigul societății, este ascunsă tendința cea mai periculoasă, aceea de a trata masele ca pe o cireadă, păstrându-le ignorante față de realitatea reală și strângănd mâna în tăcere cu inamicii societății, pe care ei pretind că o reprezintă. Acești lideri nu vor dori niciodată ca poporul lor să se ralieze sau să promoveze o cauză generală a popoarelor. Ei nu vor vorbi niciodată despre sacrificiile pe care oamenii obișnuiți le fac zilnic în interesul masei generale, dar vor dori să arate că fiecare câștig al societăţii se datorează contribuţiei lor. 

Aceşti aleşi uită că sunt strict supravegheați,  observaţi și înțeleși de către concetățeni  nu pentru ceea ce spun că au făcut pentru oameni, ci pentru ceea ce fac, folosindu-se de orice mijloc, în mod viclean, pe diferitele forumuri ale comunității pentru a-și extinde aspirațiile de sine, chiar și cu prețul oricărui sacrificiu pe care membrii societății ar fi dispuși să  îl ofere. Gândirea feudală de a conceptualiza conducerea unei ţări ca pe o trăsătură moștenită este deseori confundată de anumiți lideri aşa-zis auto-formați ca fiind propria calificare pentru conducere. S-ar putea să existe, bineînțeles, anumite cazuri individuale care au adus o contribuție exemplară la cauza generală a comunității, dar în general activitatea liderilor comunității a rămas mai degrabă una de natură polemică.  Niciun lider nu a putut oferi comunității nici o agendă sau un plan, o îndrumare generală pentru întreaga comunitate și în jurul căreia toate activitățile, obiectivele și realizările noastre politice, sociale și culturale s-ar îndrepta. Acest lucru se întâmplă foarte rar, deoarece toate grupurile noastre sunt centrate pe individ în sine și nu pe comunitate. Opiniile noastre politice sunt o reflectare a valorilor noastre și, într-o mai mare măsură, a personalităților noastre. Într-un sistem politic atât de bolnav şi disfuncțional ca al nostru, este util să privim sursa problemelor - și soluțiile - în noi înșine, în ego-ul nostru. Două dintre lucrurile pe care narcisiştii le doresc sunt banii (adică, o mulțime de bani) și puterea (cu cât mai multă cu atât mai bine). Iar aceste două elemente pot fi strâns legate între ele dacă ne referim la politică şi politicieni. Multe dintre persoanele care intră în arena politică și-au „făcut” deja averea sau au moștenit-o. Prin  urmare, ceea ce îi conduce în mod obișnuit este o poftă de putere, prestigiu, statut și autoritate. Aceste (să le numim) "obiecte de admirație" nu numai că satisfac nevoia lor de auto-îmbogățire, alimentând ego-ul lor supradimensionat. Le oferă dovezi convingătoare pentru a-și confirma sentimentul de superioritate față de ceilalți - probabil cea mai râvnită nevoie de toate. Dar, cel mai tragic, pe măsură ce "reușesc" să se ridice la proeminență și putere, întreaga stare bolnavă a vieții lor ne infectează și pe noi. Pentru că dedicându-şi viața aproape exclusiv unor scopuri egoiste, prost concepute, nevoile comunității din jurul lor fie sunt ignorate, fie abandonate. În mod inevitabil, noi toți suferim de pe urma fraudei care le înglobează atât de bine. Iar suferinţa este ceea ce ar trebui să ne trezească la realitate. Nu doar când nu se mai poate, ci atunci când se putea.
M.

Oh, Pisi...

Pisi e o fată bună care îşi vede de treabă până îşi dea seama că se poate şi altfel. Inceputurile ei sunt destul de modeste. Işi începe cariera în antecamera biroului unui şefuţ, om de afaceri, politician, cineva care s-a dovedit a fi destul de abil şi unduitor până în momentul angajării puicuţei. Pentru că înainte să meargă la “interviu”, a făcut şi ea un studiu de piaţă, identificând cu precizie segmentul în care s-ar putea lansa. Ca în orice afacere, nu-i aşa? Face cafele, zâmbeşte galeş nevestei sus-numitului, pupă pozele cu copiii aceluiaşi musiu, dar nu pentru mult timp. Este, în general, flexibilă şi adaptabilă, şi nu peste mult timp o găsim în biroul potentului angajator, “potenţând” şi aducându-şi propria contribuţie, de pe canapea, la bunăstarea generosului crai. Toate astrele strălucesc în favoarea ei. Peste noapte se trezeşte vedetuţă locală pentru că o trădată şi o trădătoare  - amanta nr.2 fosta amantă nr.1 – plină de pizmă şi cu inima grea, ciripeşte la o gazetuţă locală. Scandalos! Soaţa divorţează, iar ea, Pisi, devine peste noapte soţie, cu acte în regulă, o femeie cinstită la casa ei. Dar ce să-i faci? E vorba aia din popor – “Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!” Nu se abţine şi se încurcă cu un trepăduş de-al craiului şi ajunge şi ea la divorţ. Offf! Fetele astea bune nu au noroc!
Cealaltă Pisi are o viaţă un picuţ mai grea. Trebuie să facă multe cafele, să fericească toţi prietenii Neonului negru aka “peştele” ciocan şi nu prea se alege cu multe. Biata fată, are multă treabă, este ceea ce am numi o “workaholic”. Si toate astea pentru o maşinuţă mai acătării (un SUV ar fi de preferat), un apartament la mansardă într-un bloc nou, nişte pantofiori cu talpă roşie şi mai înalţi şi o  vacanţă - pentru început - pe o insulă elenă, all inclusive neapărat. Pentru că, na, nisip fierbinte, apă cristalină, răsărit romantic, apus şi mai romantic. Uhuuu! Poate are noroc şi primeşte un rol în Mamma Mia 2. S-ar putea să zâmbească soarta şi pe strada ei când e, brusc, dusă la Paris, aşa pentru un shopping scurt. Dar să ne liniştim! Sigur nu la Collette! Acolo sunt şi cărţi. Ce să facă cu ele? Ce întrebare retorică! In acest moment, Pisi dă semne că are potenţial şi s-ar putea să îşi schimbe năravul, intrând în trupa exclusivistă a întreţinutelor de lux. Brusc, devine cucoană, se fandoseşte doar în hoteluri de 5 stele, bea doar Moët & Chandon, are gentuţă de la YSL pe care S nu este 8 ci chiar S (avea ea o gentuţă de-asta pe vremuri, cu un 8 în loc de S, când ieşea în cluburi “exclusiviste” din provincie), postează în draci, afişând bucle noi, buzişoare noi, năsic nou, sâni noi, gene noi, fundic nou. Pozează chiar şi cu chirurgul care  a mutilat-o, fericită  că a devenit o nouă EA. O altă EA. Totul este nou şi sofisticat, stilat şi scump. Cică! Naivii sunt beţi de încântare, dar alţii sunt mai greu de păcălit! Sarmant de dezolant! Dar mie mi se pare simpatică Pisi şi chiar îi înţeleg pe bărbaţii care o plac. Lor le place să fii veselă, să zâmbeşti, să fii fată de gaşcă (aşa ca ei), să râzi la glumele lor de marinari care nu beau rom, să nu fii complicată, să nu pui întrebări mai grele decât ce culoare are portofelul tău şi să îţi doreşti doar pace în lume. Cerinţele sunt să fii subţirică (de preferinţă), cu fundic obraznic şi unduitor, sâni ca nişte bombe pe cale să explodeze, privire alunecoasă şi misterioasă pe sub genele fluturânde şi neapărat ceva strâmt, un latex, o piele falsă sau nu, o blăniţă. Iţi sugerez să gângureşti într-o limbă străină (si parla italiano că e mai aproape) şi te-ai aranjat pe viaţă. Mata Hari ar fi fost o ucenică pe lângă tine.    
Imi mai place şi o altă Pisi, femeia de carieră. Pam pam! Ea a ştiut cu cine să meargă la altar, a ştiut şi ce să ceară la divorţ, iar acum are o afacere, este prin vreun partid politic, chiar şi în ierarhia locală, poate ajunge şi în Guvern. Nu are nicio problemă că în acte a purtat odată numele vreunui animal sau păsăroi. Ea e foarte bine acum printre fauna care populează instituţiile pe unde se învârte. Cotcodac! Intrebare: care a fost primul: oul sau găina?

Dar, off, Pisi, eşti o femeie tristă, totuşi. Să stai mereu la pândă, cu frica în sân că alta îţi va lua locul, că nu eşti bătrână dar eşti cam prea coaptă, că îţi suflă în ceafă generaţia de 16 ani, proaspătă şi mai cunoscătoare, că nu mai poţi să râzi atât de mult pentru că îţi pică faţa, că nu mai ai bani să schimbi schimbatul, că vei rămâne doar cu o poşetuţă şi o blăniţă mâncată de molii…Off, Pisi!  Nu era mai bine la început, când erai sufletul petrecerii, fata cea bună la toate, o Friday girl (nu ştiai nici ce înseamnă cifrele de pe card), neagră de la solar (nu prea mergeai tu la plajă pe atunci) sau galbenă la cap din cauza vopselei prost alese, cu tocuri strâmbe, buze conturate cu creion, sprâncene subţiri ca un fir? Nu-ţi aminteşti? Ce vremuri! Ca la început, când simţi fluturaşi în stomăcel. De ce i-ai lăsat să zboare, Pisi?
M.

Taxi...

2018 se anunţă a fi un an fabulos. Doamne, toate semnele indică acest lucru. Doar seara trecută. Am chemat un taxi pentru că trebuia să ajung undeva. Surpriză! Soferul mă aştepta la intrarea în scară. Observând probabil consternarea de pe faţa mea, a început să îmi explice că nu a putut veni cu maşina până la scară deoarece era blocată strada. Si m-a aşteptat să mă conducă la maşină. Pfuuu! Prinţesă este numele meu! Si am pornit. Dar bineînţeles şoferul, Mihai (a ţinut să precizeze că îl cheamă Mihai), a început să facă conversaţie, conducând cu o singură mână şi întorcând capul întruna în spate. Sigur nu a citit “Arta conversaţiei” pentru că cele 10 minute petrecute în compania lui Mihăiţă au fost …să spunem, spumos de oribile. După nişte încercări tâmpe de a mă face să pronunţ şi altceva decât “da” şi “nu”, a scos la înaintare artileria grea trântindu-mi “Dar ce dinţi frumoşi ai, prinţesă!” Iuhu! Si buhu! I-am trântit şi eu că “prinţesă” îmi spune doar tata şi nimeni altcineva, iar dinţii mei frumoşi sunt rezultatul faptului că mă spăl pe dinţi si merg la dentist. Regulat. Bineînţeles, nu s-a lăsat mai prejos şi mi-a spus că sunt “obrăznicuţă”. I-auzi! Dar că i-ar place să aibă şi el o prinţesă aşa obrăznicuţă ca mine.

Am mormăit printre dinţi “Aha, în visele tale!” şi am încercat să-l ignor pe Mihăiţă. Dar am putut? Nu! Ia să vedem dacă voi ştiţi răspunde la întrebările lui Mihăiţă. Pentru că a început să facă pe interesantul spunându-mi să enumăr trei zile consecutive dar să nu fie luni, miercuri şi vineri. Simţeam cum mi se încreţeşte părul de nervi pentru că eu nu gust deloc genul acesta de întrebări şi nu le pricep. Nu le pricep şi pace! Să vezi răspuns: azi, mâine şi poimâine. Bună asta, nu? Cică era întrebare pentru clasa a 4-a. Ok. Intrebare pentru clasa 1: De unde avea Stefan cel Mare cizmele? Ghici! De la genunchi în jos. Eu am crezut că erau cadou de la mama lui. Am greşit. Se pare ca mama lui Stefan cel Mare nu era prea generoasă. Si într-un final am ajuns la destinaţie. După o mişcare în cerc care mi-a adus stomacul în gât, doar ca să observ abilităţile înnăscute de mare şofer ale lui Mihai Taximetristul, a oprit iar eu l-am întrebat cât trebuie să plătesc. Răspuns: 13 lei, un zâmbet şi o floare. Adică tot eu să îi zâmbesc şi să îi dau o floare? Poate un capac si un polonic direct în vârful capului! Când i-am dat banii, a observat unghiile mele scurte date cu ojă neagră. Si zice: Eşti şi periculoasă! Pardon? In momentul acela aş fi vrut să am un pistol…cu apă să îl trezesc la realitate pe Mihai cel fără împărăţie! Am trântit uşa şi am plecat val vârtej, cu unghiile mele negre, scurte, dinţii mei frumoşi, cu inteligenţa făcută praf, dar, totuşi, cu coroana de prinţesă periculoasă. Ha!

Si acum, Mihai, ascultă-mă şi tu pe mine! Urăsc să fac conversaţie în taxi! Urăsc să ascult poveşti din trafic! Urăsc să mi se adreseze alte întrebări decât cele cu privire la destinaţie! Urăsc să fiu privită insistent! Urăsc “complimentele” de peţitor de la marginea lumii. Urăsc şoferii ca tine! Feriţi-vă de Mihai Taximetristul!

M.

La mulți ani !!!

2017 a fost un an…mai puțin magic. Poate doar cu câteva excepţii. Dar sunt convinsă că de vină au fost anumite alegeri de-ale mele, alegeri lipsite de strălucire, doar fade şi incolore. Mi-am dat seama că trebuie să fiu mult mai atentă la ceea ce îmi doresc şi să nu mă împrietenesc foarte tare cu “niciodată". Totuşi, mulţumesc 2017 că mi-ai deschis ochii şi am putut să văd unde am greşit şi poate încă greşesc. Sunt sigură că voi face greşeli şi de acum înainte pentru că sunt doar un om, dar  vreau să cred că vor fi mai mici, micuţe, aproape neobservabile. In 2017 am învăţat ce înseamnă acceptarea, dar şi cât de tare răneşte lipsa asumării. Am învăţat ce înseamnă răutatea, dar şi bunătatea sub diverse forme. Am descoperit ce înseamnă să fii loial oamenilor şi principiilor, iar pentru mine loialitatea este foarte preţioasă. Am aflat ce înseamnă să ai prieteni adevăraţi şi nu doar nişte cunoştinţe întâmplătoare şi efemere. Am înţeles ce înseamnă generozitatea necondiţionată, dar şi egoismul într-o formă de zile mari. Dar 2017 vei rămâne un an de neuitat pentru că datorită ție şi întâmplărilor tale uimitoare eu sunt mai puternică, mai hotărâtă, mai ambiţioasă, mai bună, mai generoasă, mai puțin fricoasă şi, de ce nu, mai puţin vulcanică şi repezită.
                                                                               

Vouă, celor de aici şi acum, vă doresc un an cu multă iubire, magie, preţuire şi linişte. Vreau să vă mulţumesc pentru tot ce faceţi pentru mine, pentru fiecare like, dislike, pentru fiecare inimioară, pentru comentarii, pentru tot. Vreau să vă mulţumesc tuturor celor care vă asumaţi comentariile, indiferent că îmi plac sau nu, pentru că aveți o părere, pentru că citiți #pierdutaprintrecuvinte, chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să vă ating inimile.
Vă îmbrățişez!
La mulţi ani!
M.
P.S. The best is yet to come! Cliché, dar na….Ştiți voi!