Politic...

Nu postez nimic politic pe site-urile mele de social media. Nu pentru că nu sunt interesată, ci pentru că nu vreau să vorbesc despre acest lucru. Aceasta şi respectul pentru prietenii cu alte puncte de vedere pe care nu vreau să-i deranjez, chiar dacă este "dreptul meu" să-i deranjez. Este, de asemenea, dreptul lor de a mă elimina de pe feed-ul lor dacă ei consideră că sunt o „nenorocită”. Indiferent de partidul pe care îl aleg, voi fi mereu percepută greşit în ochii cuiva. Fiecare dintre ei este mai bun decât celălalt pentru motivele A, B și C. Am prieteni care sunt susținători ai PSD-ului, alţii care vor continua să-mi spună că Iohannis este cea mai bună alegere, iar eu nu îi pot înţelege. Nici pe unii nici pe alţii. Nu îmi plac argumentele care înconjoară scena politică, şi, cu siguranţă, nu îmi plac oamenii care îmi spun că părerile mele sunt greşite.

Pe de altă parte, însă, este un fel de dezastru al vieții noastre, neparticipând activ la afacerile politice ale țării. Adesea oferim ocazia oamenilor care ne-au convins să îi votăm să ne trădeze și să ne păcălească, ținându-ne departe de aria activă a politicii. Uitându-te la profilul unui politician în general, pare destul de convingător că politica este un joc murdar, iar oamenii obișnuiți ar trebui să stea departe. Dar înțelegerea mea personală îmi spune că politica este prima lecție pe care ar trebui să o învățăm și să-i  învățăm pe urmașii noștri pentru a fi vigilenți din punct de vedere politic și conștienți de drepturile noastre politice. Politicienii și politica nu ar trebui ignorate, ci înțelese în contextul existenței noastre.

Deşteptarea politică a oamenilor poate fi cheia prosperității economice și a bunăstării generale.
Trezirea politică nu poate veni prin intermediul niciunei politici educaționale oficiale. A fi bine educat nu este o garanție a faptului că acel cineva este şi politic conștient, în aceeași măsură. Deoarece înțelegerea politică vine din studiul coerent al rolului jucat în dezvoltarea unei societăți particulare de către condițiile istorice și materiale ale acelei societăți date. Există o abundenţă de așa-numiți lideri care transformă interesul oamenilor într-un mijloc de a-și promova propriul interes, iar în spatele proiecției oricărei cauze publice se ascunde întotdeauna propria agendă de promovare, în centrul evenimentelor pentru a câştiga popularitate  și pentru a fi remarcaţi pentru propriile lor câștiguri egoiste. Iar în aceşti cerşetori de faimă şi averi, care își văd propriul câștig pledând pentru câștigul societății, este ascunsă tendința cea mai periculoasă, aceea de a trata masele ca pe o cireadă, păstrându-le ignorante față de realitatea reală și strângănd mâna în tăcere cu inamicii societății, pe care ei pretind că o reprezintă. Acești lideri nu vor dori niciodată ca poporul lor să se ralieze sau să promoveze o cauză generală a popoarelor. Ei nu vor vorbi niciodată despre sacrificiile pe care oamenii obișnuiți le fac zilnic în interesul masei generale, dar vor dori să arate că fiecare câștig al societăţii se datorează contribuţiei lor. 

Aceşti aleşi uită că sunt strict supravegheați,  observaţi și înțeleși de către concetățeni  nu pentru ceea ce spun că au făcut pentru oameni, ci pentru ceea ce fac, folosindu-se de orice mijloc, în mod viclean, pe diferitele forumuri ale comunității pentru a-și extinde aspirațiile de sine, chiar și cu prețul oricărui sacrificiu pe care membrii societății ar fi dispuși să  îl ofere. Gândirea feudală de a conceptualiza conducerea unei ţări ca pe o trăsătură moștenită este deseori confundată de anumiți lideri aşa-zis auto-formați ca fiind propria calificare pentru conducere. S-ar putea să existe, bineînțeles, anumite cazuri individuale care au adus o contribuție exemplară la cauza generală a comunității, dar în general activitatea liderilor comunității a rămas mai degrabă una de natură polemică.  Niciun lider nu a putut oferi comunității nici o agendă sau un plan, o îndrumare generală pentru întreaga comunitate și în jurul căreia toate activitățile, obiectivele și realizările noastre politice, sociale și culturale s-ar îndrepta. Acest lucru se întâmplă foarte rar, deoarece toate grupurile noastre sunt centrate pe individ în sine și nu pe comunitate. Opiniile noastre politice sunt o reflectare a valorilor noastre și, într-o mai mare măsură, a personalităților noastre. Într-un sistem politic atât de bolnav şi disfuncțional ca al nostru, este util să privim sursa problemelor - și soluțiile - în noi înșine, în ego-ul nostru. Două dintre lucrurile pe care narcisiştii le doresc sunt banii (adică, o mulțime de bani) și puterea (cu cât mai multă cu atât mai bine). Iar aceste două elemente pot fi strâns legate între ele dacă ne referim la politică şi politicieni. Multe dintre persoanele care intră în arena politică și-au „făcut” deja averea sau au moștenit-o. Prin  urmare, ceea ce îi conduce în mod obișnuit este o poftă de putere, prestigiu, statut și autoritate. Aceste (să le numim) "obiecte de admirație" nu numai că satisfac nevoia lor de auto-îmbogățire, alimentând ego-ul lor supradimensionat. Le oferă dovezi convingătoare pentru a-și confirma sentimentul de superioritate față de ceilalți - probabil cea mai râvnită nevoie de toate. Dar, cel mai tragic, pe măsură ce "reușesc" să se ridice la proeminență și putere, întreaga stare bolnavă a vieții lor ne infectează și pe noi. Pentru că dedicându-şi viața aproape exclusiv unor scopuri egoiste, prost concepute, nevoile comunității din jurul lor fie sunt ignorate, fie abandonate. În mod inevitabil, noi toți suferim de pe urma fraudei care le înglobează atât de bine. Iar suferinţa este ceea ce ar trebui să ne trezească la realitate. Nu doar când nu se mai poate, ci atunci când se putea.
M.