Dragă primăvară…

Dragă primăvară, te iubesc! Anul acesta mai mult decât oricând. Te-am redescoperit în plimbările mele lungi. Ţi-am descoperit aroma crudă şi verde. Cred că aşa miroase culoarea verde, ca tine. Parfumul tău nu este vechi sau greu, ca al femeilor cu părul mov pe care le vezi alunecând ca într-un vis între piaţă şi casă. Nu este bărbătesc sau chiar îndepărtat, ca umezeala frunzelor uscate pe pământ. Și cu siguranță nu este mirosul după-amiezii târzii, al serii timpurii sau al miezului nopții. Este un parfum mai devreme, un parfum mai nou, un parfum treaz. Este mirosul crud al ierbii tăiate. Acesta  trebuie să fie mirosul lui verde. Strigătul de alarmă că se apropie pericolul tăierii. Aş vrea să am puteri miraculoase să răpesc şi să închid ca într-o lampă a lui Aladdin acest miros puternic şi cutremurător al naturii. Dar sunt doar un simplu om. Aşa că mă opresc şi inspir aerul din jurul meu, umplându-mi fiinţa cu cea mai pură sevă a unui anotimp blajin şi crud, în acelaşi timp. 

Sursa: Maia Veres
 

Dragă primăvară, te ador! Iţi ador tachinarea. De multe ori ajungi devreme sau îmi dai această impresie. Și în prima ta zi, mă închin naivă căldurii tale. Mă grăbesc să-mi arunc hainele, doar pentru a mă răzgândi câteva momente mai târziu, când îmi dau seama că nu ai adus tot ceea ce mă așteptam. Totuși, optimismul meu gol rămâne intact, așteptând cu nerăbdare ziua în care voi primi în întregime tot ce ai promis.

Sunt atât de tentată acum să fiu nestatornică și să îţi spun că, de fapt, eşti doar o poveste de dragoste ușoară. Dar nu. Nu voi cădea în mrejele tentaţiei. Vreau să-ți spun că te iubesc aşa cum mă iubeşti şi tu. Ești confortabilă pe pielea mea. Nu mă îngheți și nici nu mă arzi. Si lasă-mă să fiu egoistă şi să te rog să stai! La urma urmei, mie îmi place să încep o poveste bună. Pentru că sunt doar o fată cu un ADN impregnat de vise şi iubire.

Dragă primavară, dacă, în cele din urmă, părerea mea contează pentru tine, amintește-ți că înţeleg un lucru: înțeleg de ce oamenii te iubesc cel mai mult. Dar eu…eu te iubesc aşa cum eşti şi pentru ceea ce eşti: dimineaţa fiecărui an.

M.#pierdutaprintrecuvinte

 

Tăcerea unei dimineţi de duminică…

Înainte să mă trezesc, nemişcarea din aer s-a instalat într-o liniște pură precum roua. Zgomotul din timpul săptămânii este vizibil absent. Cafetiera împinge afară cu o forță ușoară ultimele picături din singurul lucru pe care îl știe. Lumina se agită brusc. O simt din interior. Copacii aplaudă vântul și zgomotele de vânt sărbătoresc. Aud clinchetul clopoţeilor de vânt de afară, dar  calmul se întoarce. Își continuă marca de artă de performanță. Aud doar respiraţia lentă și leneșă din cealaltă cameră. De la locul meu preferat de lectură, unde mă găsești de obicei.

Sursa: http://emanuelalucaci.com/work/paintings/surreal/ - Room 9
“Secrets” series

În astfel de începuturi de duminică tăcute, în liniștea spațiului cu vedere la verdele vibrant de afară observ că păsările sunt absente.  Căci duminica este un moment de odihnă, mă gândesc. Un timp liber plătit de univers, menit să odihnească şi să reînnoiască cântecul inspirat al păsărilor.
Deocamdată aud tăcere şi apoi vântul urmat de clopote şi apoi, tăcere.
Tăcerea fură spectacolul până la următorul act. Calm, frunzele se mișcă, se mișcă pentru că suntem mereu în mişcare. Mişcarea şi liniștea mișcătoare. Picăturile de cafea și picăturile de somn se reunesc în tăcere în această dimineaţă de duminică.
Mintea mea este deodată limpede şi, după o lungă perioadă de tăcere, aud cântecul păsărilor în depărtare. Speranţa mea s-a reînnoit.

 

M. #pierdutaprintrecuvinte