Ordinea cuvintelor din titlu nu este întâmplătoare,
iar subiectul acestei postări este delicat. Prin urmare, îi rog pe cei care au déjà
formată o opinie, fără să se fi informat în prealabil, să nu citească şi să mă
ignore cu graţie. Probabil nu mă încadrez acum în categoria smeriţilor afirmând
aceste lucruri, dar nu cred că am fost vreodată vreo smerită sau am pretins că
sunt. De asemenea, îmi dau seama cât de risqué este să abordez acest subiect,
dar, din nou, nu am fost niciodată în categoria celor care se doresc iubiţi de
toţi şi de toate, sunt destul de vocală şi mi-am asumat subiectele despre care
am vorbit.
Cred că există multe persoane care cred că femeile care
fac anumite alegeri sunt nişte “stricate”, “pierdute”, “panarame”, “păcătoase”
şi, bineînţeles, mai există un apelativ pe care eu nu îl voi folosi. Femeile
care fac anumite alegeri sunt şi ele oameni. Oameni care greşesc sau oameni
care nu greşesc “niciodată” (deşi acest “niciodată” este relativ). Cei care fac
anumite alegeri au aceleaşi drepturi cu cei care fac alte alegeri. Dar cei care
fac alte alegeri nu sunt fericiţi pe deplin dacă nu îţi adresează aceleaşi
întrebări, la fel de sadic şi crud precum picătura chinezească, lovind în
acelaşi loc, cu precizie şi măiestrie.
A avea copii sau a nu avea copii mi se pare o treabă
mult mai complicată decât este. Eu nu m-aş avânta atât de tare încât să judec
familii sau cupluri, femei singure sau bărbaţi singuri care nu au copii sau nu
au încă copii, ei fiind, în opinia multora, nişte “trecuţi”. Nu i-aş judeca
pentru că nu ştiu ce este în spatele deciziei lor. Mamele merită tot respectul (sunt şi
eu fiica unei mame), dar, doamnelor, unele dintre voi daţi dovadă de o răutate şi
o urâţenie care nu vă fac cinste în încercarea de a scoate în evidenţă “minusurile”
mele şi de a defila doar cu “plusurile” voastre. V-aţi întrebat vreodată de ce
unele femei nu au copii? V-aţi gândit vreodată că poate pentru unele femei nu
este la fel de uşor ca pentru voi? Nu cred că veţi putea vreodată să simţiţi ce
simt aceste femei care, poate, doresc să păstreze motivele alegerii lor doar
pentru ele. Poate nu doresc să vorbească despre soţii, partenerii, iubiţii lor
şi ceea ce se întâmplă între ei cu voi pentru ca voi să le aruncaţi privirile
care spun mai multe lucruri decât credeţi. Poate nu doresc să împărtăşească cu
voi chinul de a face un copil, anii lungi de tristeţe şi eşecuri şi să aibă
parte de privirile voastre triumfătoare, superioare şi lipsite de orice urmă de
empatie pentru că, pur şi simplu, HABAR NU AVEŢI! Iar o femeie care nu are un
copil este LA FEL DE FEMEIE CA VOI. Poate mai femeie decât multe dintre voi.
Are şi ea o viaţă, păreri, probleme. Da… are şi ea probleme şi este obosită, chiar
dacă nu vă vine a crede. Nu este nevoie să îi amintiţi constant că
dacă nu e mamă, aproape că nu există ca entitate demnă de luat în seamă. Dar ea
nu se văicăreşte mereu, mai ales în faţa voastră. Poate se gândeşte că ar
exista prea multă văicăreală pe lumea aceasta!
Dragi mame, data viitoare gândiţi-vă de două ori
înainte să adresaţi întrebări tâmpe. Se presupune că maternitatea te face mai
înţelept, mai bun, mai blând, mai UMAN!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu