Hărţuire şi sex…

In ultimele săptămâni, s-a vorbit foarte mult (dar nu îndeajuns) în media din România despre hărţuirea sexuală. Ce m-a determinat pe mine să scriu despre acest subiect trist este băşcălia autohtonă izvorâtă din obiceiul mioritic de a face “haz de necaz”. Am văzut o grămadă de postări  din categoria #metoo: tot felul de poveşti, care mai de care mai pestriţe, violenţe mărturisite sau nemărturisite, cazuri reale de hărţuire sexuală, dar şi o grămadă de mojicii specifice masculului român, mojicii care nu fac decât să minimalizeze această dramă (chiar este o dramă) a femeii. De ce naiba aţi glumi pe această temă? Chiar nu vă puteţi abţine? Adică, voi, aşa cum vi s-a spus la biserică - “FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT”- (deşi vă consideraţi atei, fugiţi de biserică ca dracu’ de tămâie pentru că voi sunteţi “moderni”, gândiţi liber, sunteţi deschişi la minte etc.), trăiţi totuşi după acest precept, provocându-vă singuri o “plăcere” supremă în încercarea de a o “supune” pe descendenta Evei. Dar vă înţeleg, dragilor…atât de fragili, atât de sensibili, atât de doritori, atât de …idioţi, incapabili să vă controlaţi, atât de lipsiţi de orice urmă de empatie, atât de maimuţe cu nevoi bazale (sex, mâncare şi somn). Stiţi, poate creierul vostru este atât de minuscul încât nu vă daţi seama prin ce trece o femeie care are parte de asemenea “atenţii”.

Desigur, femeia este o “păpuşe” (cu “e” nu cu “ă”), o “mami”, o “pisi”, o “ţiţi” pe care trebuie neapărat să o ciupeşti de fund, să o fluieri, să îi atingi sânii din greşeală (îhîmmm), să îi scrii mesaje scârboase, să îi trimiţi poze şi mai scârboase, să trânteşti comentarii în gura mare împreună cu alţi vulturi pleşuvi despre cămaşa ei, fusta, rochia, pantofii, fundul sau sânii cei “obraznici”. Desigur, voi credeţi că femeia este în al nouălea cer primind asemenea complimente pentru că ea există doar pentru a vă mulţumi pe voi, pentru a ferici privirile voastre hapsâne şi a satisface pofta nemărginită pentru “hâţână-mă”. Categoria celui însurat este şi mai dezgustătoare. Pur şi simplu uită de biata nevastă care i-a purtat copiii, a stat în concedii de maternitate, a avut grijă şi de el în acest timp, acest bibelou preţios şi fragil care s-a simţit un pic neglijat în tot acest timp, a încercat deodată nevoia să întindă mâna greţoasă spre alte arealuri feminine, la serviciu.

Probabil unii vor sări ca arşi citind discursul meu. Probabil unele se vor simţi ofensate. Cred că este un subiect foarte dificil şi foarte subiectiv. Eu scriu din punctul de vedere al unei femei, al unei femei care nu agreează acest comportament. Nu sunt o feministă. Consider că există un echilibru între femei şi bărbaţi. Există bărbaţi buni şi bărbaţi răi la fel cum există femei bune şi femei rele.  De asemenea, sunt conştientă de faptul că sunt foarte multe femei care se comportă şi se îmbracă într-o manieră care nu lasă loc de interpretări, ele însele fiind o invitaţie la “pipăit”, “apucat”, “strâns”. Sunt conştientă că este dificil şi plin de subiectivism să interpretezi gestul unui bărbat sau al unei femei. Da, există şi femei care hărţuiesc. Dar ceea ce îmi doresc este ca lumea, femei şi bărbaţi, să arate un pic de empatie pentru aceste victime care au avut curajul să apară în public, care au avut curajul să se supună oprobriului public, de multe ori (Păi, te miri de ce a fost violată? Arată ca o t****). Nu are importanţă cum arată, cum se îmbracă, cum se mişcă. Nimeni nu trebuie să aibă parte de un asemenea comportament. Nimeni nu are voie să îşi închipuie că ea sau el transmit semnale de “da”. Iar NU înseamnă NU! ÎNTOTDEAUNA!

Ah…să nu uit! Noul Cod Penal, Art.223, defineşte hărţuirea sexuală ca fiind “[p]retinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare”. https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-223  Si se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Continuă să te comporţi ca un babuin şi vei vedea ce drăguţ este să te ciupească de fund vreun coleg de celulă, de la noul loc de muncă, constant, aşa…vreo 3 sau 12 luni.

M.