Flori pentru Algernon...

„Inteligența este unul dintre cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori căutarea cunoașterii alungă căutarea dragostei. Am descoperit de unul singur și altceva, în ultimul timp, și vă ofer o ipoteză: inteligența fără aptitudinea de a dărui și de a primi afecțiune duce la epuizare mintală și morală, la nevroză și, posibil, chiar la psihoză. Și afirm că preocuparea și implicarea exclusiv intelectuală care neglijează relațiile dintre oameni nu poate duce decât la violență și suferință. Inteligența singură nu face două parale. Aici, în universitatea voastră, inteligența, educația, cunoașterea au devenit idoli importanți. Dar știu bine că toți ați pierdut din vedere un lucru: inteligența și educația care n-au fost temperate de afecțiunea umană nu fac nici cât o ceapă degerată”. (“Flori pentru Algernon”)

Cred că este una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit până acum. Este o carte care îţi frânge inima, o carte genială, ciudat de perfectă. Este o carte care, într-un fel, trebuia scrisă, ideea din spatele ei fiind atât de perfectă, atât de oribil de îngrijorătoare.  Nu aş putea spune că este o carte foarte profundă, dar Daniel Keyes, autorul, reuşeşte să creeze un personaj palpabil, pe care îl simţi şi trăieşti cu el. Keyes spune o poveste simplă.

Charlie Gordon, un bărbat de 32 de ani, cu retard mintal, este ales de un grup de cercetători pentru un experiment menit să îi crească inteligenţa. Alice Kinnian, profesoara lui Charlie de la Beekman College Center pentru Adulţi Retardaţi, îl recomandă pe Charlie pentru experiment datorită înclinaţiei excepţionale a acestuia de a învăţa. 

Această procedură a fost déjà experimentată pe un şoarece de laborator, Algernon, cu rezultate remarcabile. Algernon e un şoricel, din aceia pe care se fac teste în laboratoarele universităţilor, unul dintre cei sacrificaţi pentru ca oamenii să facă un pas înainte în domeniul ştiinţei. Acum. însă, Algernon a devenit un şoricel foarte deştept care rezolvă labirinturi cu o rapiditate ce îi uimeşte pe profesorii care îl testează. Astfel, Charlie devine primul subiect uman. Directorii experimentului, Dr Strauss şi Profesorul Nemur, îi cer lui Charlie să ţină un jurnal. Intregul fir narativ al cărţii este alcătuit din “rapoartele de progres” pe care le scrie Charlie. Pe masură ce inteligenţa lui Charlie atinge nivelul de geniu, cititorul citeşte nu doar depre schimbările prin care trece acesta din propriul punct de vedere, dar vede şi schimbarea evidenţiată în abilitatea de a scrie a lui Charlie. Primele pagini sunt destul de greu de citit, conţin erori de scriere și greșeli gramaticale grave. După efectuarea operației se observă o îmbunătățiremajoră: cuvintele sunt scrise corect, nu există greșeli gramaticale, iar propozițiile simple, uneori fără sens, se transformă în fraze elevate. Totuşi, acest salt nu este neapărat un lucru bun. Charlie este capabil acum să rememoreze  evenimente din trecut care i-au influentat viaţa şi sa analizeze prietenii, asa cum au fost sau nu au fost. Acum întâmpina dificultăţi în a-şi face noi prieteni şi să stabilească noi relaţii datorită lipsei inteligenţei sociale pe care operaţia nu le-a putut corecta şi nici anticipa. In final, datorită nivelului ridicat de inteligenţă, Charlie descoperă “greşeala fatală” a experimentului şi este redus la condiţia de urmări sfârşitul atât pentru el cât şi pentru Alegernon, sperând să salveze ceva pentru viitor din această întâlnire scurtă cu geniul. Charlie se identifică cu Algernon pe măsură ce îşi dă seama că amândoi nu sunt decât nişte experimente de laborator. Suferă când Algernon moare, iar când începe să-şi piardă propria inteligenţă, Charlie cere să să se pună flori pe mormântul lui Algernon.

Cititorule, vreau să citeşti “Flori pentru Algernon” pentru că această carte, prin “Charlie cel nătâng” surprinde perfect realităţile vieţii, pe când “Charlie geniul” le analizează şi le complică. Te vei uita altfel la oamenii mai slabi decât tine. Citeşte şi reciteşte “Flori pentru Algernon” de fiecare dată câd ţi se pare că viaţa este nedreaptă cu tine, tu, un om normal, care îţi permiţi “extravaganţa” de a înţelege ce se întâmplă cu tine şi cu viaţa ta. Citeşte “Flori pentru Algernon” pentru Charlie!

M.