Stilul fără stil…

Ei, uite…recunosc: am fost un fan înfocat al emisiunii “Bravo, ai stil”. In primul sezon nu am ratat nicio ediţie. Imi plăcea Silvia, aşa… nebună de-a binelea, nevrotică, isterică, plângăcioasă, slăbănoagă. Si, Doamne, îmi plăceau toate combinaţiile pe care le făcea. In sezonul 2 m-am uitat doar pe YouTube şi o căutam doar pe Denisa…Manon Chemise rules!  Acum nu mai pot să mă uit. M-am uitat la câteva ediţii, dar m-a cuprins o mare plictiseală şi mi s-a făcut lehamite. Bineînţeles că îmi dau seama că e vorba de un reality show, iar ingredientele acestui format de emisiune sunt scandalul, cearta, bârfa, ţopăiala sau cum zice Raluca Bădulescu “mai pă glamur/glamour, mămică”. Bineînţeles că realizez că goana după audienţă i-a determinat pe producători să selecteze toate ţoapele şi gâştele existente pe acest plai pentru că ele reprezintă reţeta sigură a succesului unei după amiezi la o oră la care toate canalele încearcă să vină cu cele mai “grozave” grozăvii: tâlhării, violuri, furturi, atacuri, bombe, şoapte de alcov şi “stil”. Unul dintre lucrurile care mă irită destul de tare este că au fost selectate doar tipe “ajustate”. Adică, pardon, “le naturel” a devenit un faux pas?  Inţeleg să ai vreo două bombe pe cale să explodeze, dar chiar aşa? Pe mine nu mă inspiră şi nu mă determină să-mi ajustez niciun “bun” pentru că mie îmi plac ale mele, aşa cum sunt, mici. Dar mă gândesc cu groază la impresionabilele mimoze de 17-20 de ani care, sigur, vor prefera ajutorul unui bisturiu pentru că la emisiunea despre “stil” se încurajează aceste apucături, iar pentru binele lor şi pentru un viitor strălucit se recomandă formatul iubit de “băiatul jucăuş”. In curând ne vom trezi înconjuraţi doar de gonflabile, spre bucuria majorităţii purtătorilor de nădragi care se vor legăna şi vor visa pe ceva care aduce cu o saltea cu apă. Bâldâbâc! M-am înecat! 

Pupezele din această ediţie sunt atât de lipsite de orice, ce să mai vrobesc de stil, încât mă întreb ce caută la emisiunea aceasta. Lidera pare a fi Beatrice, o damă care are mari veleităţi de gureşă, scandalagioaică şi intrigantă. O Zoe Dandanache contemporană, cu ceva buget, gesturi de cucoană care are întotdeauna ultimul cuvânt şi cu pretenţii de egală a juriului. Prietenele ei sunt muta Roxana, care pretinde a fi demnă (nu înţeleg ce mai face pe acolo pentru că ţinutele ei sunt “mute”) şi Naba. Hmmmm….Acum ar trebui să fac tumbe pentru că Naba este din Oradea. Dar pas…mă voi târî ca un melc beat. Se pare că Oradea emite doar tipese de genul acesta…maaaari în toate. Chiar am văzut nişte poze de-ale Nabei de când era mică. Foarte drăguţă. Foarte foarte drăguţă. Iar acum este… schimbată. Nu voi folosi un alt cuvânt pentru că totul este subiectiv. Dar Ralucăi Bădulescu îi place. Iar ea este una dintre juraţi. “Aşa pă propus, mămică!” Dar ce mi-ai făcut “mămică”? Nu pricep. Lămureşte-mă, “regină regească”, “pisica de catifea”! Azi, fetele stilate ar trebui să fie doar genul care place fotbaliştilor (care, apropos, nu toţi sunt lobotomizaţi)? Pă propus, pă craci goi, pă bust mai mare decât al reginei busturilor aka Dolly Parton, pă buzat, pă peruci, pă umflat, pă prostănac? Se pare că cererea pe piaţă este foarte mare şi chiar se stă la coadă pentru fătuţele astea. Mereu m-am întrebat de ce în fotbal se înscriu atât de puţine goluri într-o partidă. Ha! Celelalte fete insipide, inodore, incolore, prostuţe, prostănace de-a binelea, habar nu au să încropească o poveste, se duc doar la Monte Carlo şi la Loft, se întâlnesc doar cu burtoşi cu bani (vezi exemplul concurentei care a fost eliminată şi a apărut în platou cu iubi care s-a certat mai “magistral” decât o regină ţată), stâlcesc cuvinte (dar şi juriul face treaba asta, aşa că…), nu ştiu chestiuţe de bun simţ, sunt doar nişte curci care caută camerele cu disperare, ajungând să se bucure de o notorietate îndoielnică. Partea proastă este că au devenit modele pentru tot felul de fătuţe care consideră ca ai stil dacă jigneşti, te cerţi ca la uşa cortului, înjuri, scormoneşti viaţa privată a celuilalt, nu eşti discret,  minţi,  acuzi,  ţipi şi arunci pe tine nişte ţoale care nu te reprezintă.

In prima ediţie, simpatizam juraţii. Mi se păreau mult mai concentraţi pe ţinute, mai severi, mai profesionişti, mai detaşaţi de circul gureş şi de găinăriile concurentelor. Acum… nu ştiu. Iulia Albu spunea că a avea stil nu se rezumă doar la “ţoale”, ceea ce este foarte adevărat, cred eu. Dar mă întreb…ca jurat al unei asemenea emisiuni, înseamnă doar să ştii să te îmbraci foarte bine? Nu cred! Eu le-aş sugera să fie mai intransigenţi. Nu vă mai lasaţi copleşiţi de lacrimile de mimoze ale fragilelor păsărele, povestioarele lor de amor şi dramele provocate de spini în păr, iubiţi oligofreni, amantlâc, coaching, origini incerte etc. Dacă au hotărât să fie în emisiunea respectivă, să îşi ASUME statutul de ţaţe “stilate”, capabile să “urle” să se audă din platou până la Craiova, să se tragă de păr şi să-şi arunce vorbe “stilate”.

Dar stai! Despre ce vorbesc eu aici? Se pare că aberez masiv, eu nefiind decât o “cetăţeană” din Vestul ţării, dintr-un oraş mic cu multe ifose şi care nu este la emisiunea despre “stil”. Probabil îmi voi primi în privat porţia de “drăgălăşenie” de la anumite “stilate”, dar na…ce să-i faci? Unii nu ştiu că “[s]tilul este o modalitate de a spune cine sunteți, fără să trebuiască să vorbiți”. (Rachel Zoe)

M.