Parafrazându-l pe Caragiale, voi spune
şi eu: “Căldură mare, mon cher!” Dar ce căldură şi călduri! Ei bine, pentru că tot se apropie anotimpul estival, să vedem cu ce şi cine mai
defilează lumea prin urbe. De fapt, pe mine mă roade pizma şi de aceea scriu ce
scriu. Aproape că mă
doare! Si eu îmi doresc nespus să fiu mereu o santinelă la oi şi curci, cu
pantaloni negri cu dungă albă sau albi cu dungă neagră, în valoare de 89.90 RON
de la Zara pentru că aşa, poate, l-aş fi avut iubit pe Peneş Curcanul şi ce
mult mi-ar place să mă ia la o plimbare cu flinta lui pe centru, în ritm milităresco-cocşesc. Offf! Si mie mi-ar place să port mereu doar rochiţe
scurte, albastre sau roz, cu mâneci de fluturi, tot de la Zara (rochiţele nu
fluturii) şi să mă simt o Carmen nemuritoare, suferind de corason din cauza
unui toreador ieşit la pensie care nu mai ştie unde şi-a uitat proteza dentară
(De, dinţii i-a înghiţit un bou. Ole!), într-un sătuc din Spania unde aş mânca
doar paella şi aş bea sangria (singurul lucru bun din toată afacerea). Dar ce
mi-ar place să port veşnic doar pantaloni strâmţi, invariabil albi, să merg de
100 de ori la baie pe seară, să mă plimb languros, cu încetineala soaţei chioare a unui
melc, lălăindu-mă în sandalele gladiator cu toc, prin faţa unor stivuitori
mioritici, arşi de soare până la cot şi îmbrăcaţi în tricouri albe strâmte, cu
paiete. Pentru că şi eu, dacă aş fi îmbrăcată doar aşa, nu mi-aş da seama că băieţaşii
respectivi nu se uită deloc la fundul meu, ci languros şi drept în ochii
celuilalt tip de la masă, îmbrăcat şi el într-un tricouaş strâmtuţ şi apetisant
de sclipitor.
Zeiţă răsuflată, eu înţeleg că setea e mare pe o asemenea
caniculă, dar chiar aşa? Doamne,
dar ce n-aş da să am şi eu buze
paralizant de mari, părul meşat prins într-o coadă lungă la spate, fruntea de
două ori mai mare de la cât am tras de coadă şi să tac toată seara pentru că
mi-ar fi frică să nu provoc vreo pagubă în local. Na şi voi! Cum de la ce? De
la buze, dragă! Nu am ştiut când să mă opresc şi acum arăt de parcă aş avea o
centură de explozibil la nivelul respectiv, pregătită să arunc în aer paharul
sau microfonul (pentru că, de, noi suntem toate nişte artiste gângurinde), în
numele chirurgiei estetice. Pentru că eu nu am nevoie de centură la talie.
Acolo sunt foarte subţirică deoarece mie îmi place exclusiv sala şi doresc să
arăt precum Black China sau Kim Kardashian, aşa, un pic stripteuze, friteuze cu
creierul ars, dar cu păr lung, lung pe care ar fi invidioasă şi Rapunzel de
şi-ar face pe loc seppuku, biata. Dar ce rău mă roade că nu am un iubi care să
poarte doar tricouri şi maiouri strâmte, pantaloni scurţi, din aprilie până în
octombrie, veşnica uniformă de la film, ieşit la îngheţată cu mândra aka moi, un
fotbal şi apoi o bere cu băieţii, cină cu părinţii, spălat maşină, băgat
benzină, cumpărat bere de la Lidl, mers la bancă. De ce nu aş înţelege? Adică e
cald şi trebuie să fim comozi şi dacă iubi, adică io, e mereu tip top, tocuri,
poşetă replică, buze, sâni şi gheare, la ce să se mai deranjeze el? Uuuuh! El e
aşa ca un portkey, fară puf sau pene, simpluţ, dar cu atitudine de tractorist
mioritic. Ce n-aş da să se uite în reluare la tractoristul din clipul celor de
la Aerosmith! Dar noi mergem doar pe ritmuri de DiJei, deci nu se pun bătrânii
ăia! Dar ce mai regret că eu, o iuhuuu şi
ce mai iuhuuuu, nu am un sugar daddy care să mă scoată în oraş iar apoi să îmi
întoarcă spatele pentru că două tipe chiar interesante şi diferite tocmai şi-au
făcut apariţia, iar el stă şi se uită paralizat, ignorându-mă şi ignorând
rugăminţile mele să îmi facă o poză iar eu ajung să îmi fac un selfie. Tot
singură! Eu trebuie să fac tot mereu! Singură! Dar cel mai mare regret al meu, la acest început
de vară caniculară, este că nu am un soţ sau un semi-soţ care să mă adore şi să
mă respecte atât de mult încât, având în cap doar sănătatea mea mintală, liniştea şi relaxarea mea, nu mă scoate
niciodată în oraş, nu mă ia cu el de frică să nu mă surmenez prea tare. El
merge doar cu băieţii, ataşaţi sau mai neataşaţi, dar el se gândeşte doar la mine
şi la binele meu. Adică sunt mereu în gândurile lui. De ce m-aş îngrijora? El
pur şi simplu nu vrea să se uite alţi bărbaţi la mine şi să mă piardă. Doar la
asta se gândeşte, nu-i aşa? Mda… Pentru că eu, adică mămica şi a lui şi a progeniturilor,
nu-i aşa, stau acasă şi postez poze aniversare: 5 ani de căsătorie, 3 luni de cumetrie,
1 copil şi un botez, doresc toată fericirea şi iubirea mea soţiorului chefliu
şi trântesc o poză magistrală de pe vremea nunţii, ultima dată când am fost şi
eu la o petrecere pentru că eu sunt doar cu nunţile şi botezurile. Doar o mămică
şi o casnică care nu pune întrebări. Adică aşa cum trebuie să fie orice tipă respectabilă,
măritabilă, iubibilă sau de păstrat. Să chemăm pompierii să dea pisica jos din
copac,să-i arunce o găleată de apă în cap şi să se trezească la realitate!
Prevăd o vară incendiară, cu multe selfie-uri, tatuaje,
boticuri, ochelari de soare, funduri, ştranduri, şlapi, bere, meşe, gheare,
grătare, mesaje, decapotabile, buze, mici şi cârnaţi, ceapă şi muştar, sfinţi
şi sfinte, aere, condiţionate sau nu, freze, bărbi de toate felurile, lebede pe
Criş şi pe Peţa, de toate. Dar cred că vara aceasta va fi “mişto”! Cheers!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu