Le aştepţi cu înfrigurare. Te gândeşti că te vei
relaxa şi vei dormi cum nu ai dormit vreodată, dar la final te târăşti de colo
colo ca o gâscă din Franţa… La începutul săptămânii premergătoare sărbătorilor,
te agiţi, o chemi pe doamna care îţi face curăţenie cu o săptămână înainte, ai
geamuri perfecte dar peste două zile începe ţârâiala şi geamurile tale arată iar imperfect. Dar treci
şi peste acest lucru. Desenezi ouă şi înveţi poezii de Paşte în fiecare zi, declare
sus şi tare că ai o legătură specială cu Iepuraşul, îţi pui şi două urechi, dar
vineri seara eşti atât de obosită încât legătura nu mai există şi adormi cu
urechile pe cap fără să fii mângâiată de boticul vreunui iepuraş. Sâmbătă te
agiţi din nou, nu mănânci nimic pentru că te gândeşti că seara vei da iama în
toate bunătăţile pregătite de mama. Si chiar dai iama, necontrolat şi încerci
să adormi ignorând durerea de stomac de la atâtea trebuşoare înghesuite.
A doua
zi ciocneşti vreo 20 de ouă cu vreo doi copii, bineînţeles se sparg toate şi
începi iar să mănânci de toate deşi ţi-ai promis să fii mai cerebrală. Nu îţi
iese nici de data aceasta pentru că cheesecake şi cozonac. Bineînţeles, sorbi şi
nişte licori, mai desenezi nişte semne de carte cu picii (este recreaţional,
nu-i aşa), te joci un pic cu mingea şi mergi cu bicicleta, amăgindu-te că faci
mişcare, mergi la plimbare cu căţelul, întâlneşti vreo alţi doi patrupezi,
copiii se extaziază, te extaziezi şi tu, se fac poze, căţelul tău se
îndrăgosteşte subit şi îţi este greu să pui capăt idilei de-abia înfiripate,
dar, ce să faci, trebuie să ajungi din nou la masă. A treia zi este grea,
foarte grea. Simţi cum te strâng blugii, te cuprinde panica şi îţi juri că
toată săptămâna vei mânca doar verde, dar nu te poţi abţine şi mai guşti un pic
de cheesecake. Ultima. Ah…îţi promiţi că vei merge în fiecare zi la sport,
chiar îţi vei face abonament şi nu vei cârâi că e greu. Ai o discuţie, aşa de
final, în contradictoriu cu mama care te vrea hrănită şi refuzi să aduci mâncare
acasă. Eşti fermă şi pe poziţii. Ajungi acasă, îţi chiorăie stomacul de foame, dar
te abţii (oricum nu ai nimic în frigider pentru că tu…), te izbesc în faţă
cărţile şi calculatorul şi începi să numeri câte zile de vacanţă mai ai. Ti-ai propus multe înainte de sarbători, dar acum ai
din nou senzaţia că intră zilele în sac şi nu mai ai timp. Bine ai revenit la
realitate şi la plasa de morcovi şi salată!
Vă doresc o săptămână verde-portocalie!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu