Iubind...

Când acest oraş nu doarme, la fel sunteţi şi voi doi. Ca să nu te piardă a închis uşa şi ţi-a dat ţie cheia. Acum ştii care este diferenţa dintre proximitate şi apropiere, deşi ştii care este şi diferenţa dintre distanţă şi îndepărtare. E lumea în care te mişti, într-o oază din deşertul lui, o lume în care plouă în iulie, o lume care explodează în lacrimi, o lume care are de-a face cu tine. Acel miraj care are de-a face cu tine. 

 Sursa: arhiva personala

Ca să îţi cântăreşti inima cu ambele mâini e nevoie de curaj, dar sunteţi doi. Inchizi ochii şi îi dai cheia ca să fii sigură că tu nu o vei pierde. Pentru că tu iubeşti felul în care îţi spune că eşti frumoasă şi cum te face să râzi. Felul în care îţi alungă părul din ochi iar apoi te sărută. Iubeşti urmele parfumului lui după ce vă îmbrăţişaţi. Felul în care îţi trimite flori cu un bileţel cu un cod secret. Iar dacă acest oraş este confuz la fel sunteţi şi voi. Poate că e de vină ploaia de vară. Poate că ţi-ai irosit zâmbetele şi nu mai poţi să respiri. Cum ţi-am mai spus, ca să îţi cântăreşti inima cu două mâini e nevoie de curaj şi multă, multă iubire.

M.