Dar tu adori iarna…

Chiar aşa! De ce nu ai iubi-o de-a binelea? De ce nu ţi-ar place să te trezeşti mai devreme, să pleci de acasă rapid şi să nu te mai învârţi de colo colo, să nu te întorci de trei ori că ai uitat cheia de la maşină, cheia de la birou sau poate ai uitat să scoţi din priză aparatul pentru păr? Tu, prinţesa întârzielilor (Madi, te încoronez regina întârziaţilor)! De ce nu ţi-ar place să curăţi maşina când ninge? Nu doar geamul din faţă, ci toată maşina! Cea care nu ar renunţa la mănuşile fără degete pentru nimic în lume, de ce şi-ar pune mănuşi de iarnă şi nu doar fandoselile fără degete doar ca să cureţe nişte fulgi de pe capota maşinii? Numai că fulgii sunt cam îngheţaţi şi la un moment dat, prinţesa gheţii începe să aibă flashuri cu degete degerate (devenind şi prinţesa aliteraţiilor cu această ocazie iernatică) care capătă o culoare prea nepământeană şi după aceea…mai bine ne oprim aici pentru că ea preferă culoarea neagră doar pe unghiuţe. Dar tu adori iarna! Când doi prinţi, pe jos şi nu călare că nu mai e de bonton, te întreabă dacă ai nevoie de ajutor la curăţatul maşinii (dah), dar o rafală de vânt îţi trânteşte toată zăpada pe faţa şi îţi cade şi căciula pe ochi, ajungi să iubeşti iarna cu disperare. Iar când te uiţi în oglinda retrovizoare te sperii: la tine tocmai se uită “mireasa moartă” a lui Burton! Dar iarna e o minune! Si ţine morţiş să îţi aducă aminte că într-o viaţă anterioară ai fost o regină, nu o prinţesă, o regină Zulu sadea, într-un trib din Africa. De ce? Pentru că părul tău devine creţ, mai creţ, tot mai creţ datorită fulgilor care se aştern ca un covor pe zulufii tăi. Ai vrea tu să sune poetic şi hibernal… sună doar creţ. Nu poţi să îţi ascunzi toată pleata sub căciulă pentru că nu vrei să fii nicio “cântăreaţă cheală”. Cum să nu iubeşti iarna? Când îţi dai seama că nu ai fost atentă deloc la explicaţiile pe care le primeşti în fiecare an: “Foloseşte frâna de motor!”  şi nu te poţi “abţine” să nu frânezi brusc şi să te dai un pic cu patinele, ajungi să vrei să trăieşti la Polul Nord! Dar după aceea îţi spui că la noi ninge vreo patru zile pe an aşa că nu are rost să îţi încarci memoria cu asemenea detalii lipsite de importanţă. Când pe la ora 2 p.m. totul este fleaşcă iar unul, tot un prinţ, dar de data aceasta călare pe un balaur alb, trece cu viteză pe lângă tine, împroşcând în stânga şi în dreapta nu flăcări ci zăpadă amestecată cu noroi, vrei să ai o sabie să îi spargi roţile. Nu doar o roată. Pe toate patru. Sau măcar o cheie cu care să scrijeleşti pielea balaurului. Iar când te uiţi în oglindă din nou (de, eşti o femeie la volan), vezi nişte pete negre pe nas (zăpada noroioasă despre care vorbeam) şi te întrebi de ce o fi zâmbit ciudat doamna care vinde la Leon.Tu te gândeai că e probabil din cauza veşnicelor frunze pe care le cumperi, dar nuuuu…arătai, de fapt, ca Baba Cloanţa şi o fi crezut că ţi-au crescut trei negi pe nas! Dar tu adori iarna! Chiar aşa!

Vă îmbrăţişez printre fulgi…reci. Doar e iarnă!

M.