Ce e iubirea? Nu stiu daca
am un raspuns la aceasta intrebare si nu stiu daca voi afla vreodata
raspunsul…Sf Pavel spunea ca “dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă… Dragostea nu cade
niciodată.” Si fara dragoste nu suntem nimic. Nu stiu… Pentru ca la scoala
nimeni nu ti-a vorbit despre iubire sau a definit iubirea, iar pe ceilalti nu
te-ai gandit sa ii intrebi. Cum sa intrebi “Ce e iubirea?” Nu poti sau, nu
stiu, nu vrei.
Si cand iubesti sau crezi ca iubesti,
totul se schimba. Pentru ca atunci cand iubesti, uiti de toti si de toate, uiti
de tine, esti nesabuit, esti diferit, esti fericit, ESTI pur si simplu. Si
nimeni nu iti spune sa o iei incetisor sau poate iti spune dar tu esti atat de
surd si atat de orb…Pentru ca iubesti cu fiecare particica a fiintei tale,
pentru ca doar tu si celalalt sunteti pe lume, pentru ca totul se invarte
intr-un cerc minuscul, pentru ca universul s-a redus la doi, pentru ca doi e
numarul magic si doar doi face pereche buna cu infinitul, atat cat crezi ca va
dura iubirea voastra. Si iubirea dureaza si deodata are loc un scurtcircuit si
ceva se rupe. Se rupe in sufletul tau, in inima ta, in corpul tau, in viata ta,
in infinitul tau. Si ce poti sa faci? Ce poti sa faci? Sa regreti ca l-ai
primit pe celalalt in viata ta atat de brusc si neasteptat? Sa mergi mai
departe? Sau cum se spune in engleza “move on”? Sa urli? Sa plangi? Sa jelesti?
Sa te certi? Cu cine? Cu tine? Cu celalalt? Cu lumea? Cu toti? Cu toate? Sa
uiti? Sa te muti pentru ca nu mai poti sa dormi in camera ACEEA vreo doua luni?
Ce sa faci?
Ce iti ramane sa faci este sa IERTI. Sa
te ierti pe tine ca ai fost atat de indragostit si ai iubit atat de patimas, sa te
ierti ca nu ai fost precaut si atent, sa te ierti ca te-ai daruit si ai daruit, sa te ierti ca ai plans, sa te ierti ca ai fost, oh, atat de orb…
Sa il ierti pe celalalt ca ti-a declarat iubirea la 3 noaptea si la 8 dimineata
simtea sau spunea ca simte acelasi lucru, sa il ierti ca ti-a dat viata peste
cap, sa il ierti ca ai avut fluturasi in stomac, sa il ierti ca nu ai putut respira
cum trebuie atata vreme, sa il ierti ca te-a iubit, sa il ierti ca te-a invadat,
sa il ierti ca isi cere iertare, sa il ierti.
Si vei continua sa traiesti, poate sa
iubesti, stiind ca pentru milioane de clipe magice universul s-a redus la voi
doi si amintirea aceasta, oricat de estompata, va dainui pentru
totdeauna in nemarginirea timpului. Si sa speri ca vei primi o scrisoare de
dragoste minunata si nu doar SMS-uri vremelnice.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu