Nu am inteles de ce o gramada de femei, conite,
dudui au sarit la beregata lui Cristian Tudor Popescu. Eu nu am de gand sa ma
cert, sa ii trag un bobarnac sau sa intru in vreo polemica cu reputatul
jurnalist Cristian Tudor Popescu, ci vreau sa il felicit ca a fost capabil sa
emita cel mai frumos compliment la adresa noastra: “FEMEIA NU E OM”.
Dupa cum spune dumnealui (nu
imi permit sa folosesc apelativul “tu” pentru ca eu si creierul meu ne
simtim mici, mici in fata maretiei si
impozantei atitudini a respectivului OM) intr-un articol intitulat “Femeia nu e
om”, publicat prin anii ’90 in “Adevarul literar si artistic” si republicat de
“Gandul” in acest an. Astazi, la 58 de ani si dupa 20 de ani de la publicarea
respectivului articol, Domnul Popescu afirma ca nu ar schimba nimic. Mi se pare
o calitate extraordinara constanta si consistenta gandirii, chiar si dupa 20 de
ani.
Cu mintea mea de “specie
extrapamanteana”, am citit acest articol si concluzia a fost ca suntem
minunate, fantastice, superioare si atat de deosebite de pamanteni, adica de barbati,
de EI. Se spune ca suntem atat de asemanatoare, precum pisicile sau gainile si
ca este imposibil sa tacem. Dar cred ca am o explicatie pentru aceasta
vorbaraie constanta a speciei noastre deosebite. Cand suntem in prezenta lor,
atotputernicilor si atoatestiutorilor, adica a barbatilor, ne adaptam si suntem
odihnitoare, placute, tacute, zambitoare, caline, feline si nu este recomandat
sa cotcodacim. Pentru ca EL, OMUL, dupa o zi in care a trudit si a GANDIT, vrea
sa isi petreaca seara in compania unei specii placute si tacute. Si atunci este
de la sine inteles ca ne dam drumul la gura in pezenta altor membre ale acestei
specii atat de minunate, realizand acel “cosmic mind” (expresie preluata de distinsul
jurnalist din Arthur C.Clarke), acea “minte colectiva, un covor psihic”.
Apoi ni se spune ca nu
gandim, ci doar mimam gandirea omeneasca, iar cele care reprezinta exceptia
sunt atat de rare precum “pinguinii albastri”. Adoptam cu rapiditate expresii
si fraze pe care le “debitam cu insufletire”. Dar oare nu reflecta acest lucru
capacitatea noastra de a ne adapta din instinct si nu datorita inteligentei situatiilor
si mediului ostil, avand in vedere ca locul nostru nu este aici? Ei bine, chiar
imi place comparatia. Apoi CTP se intreaba
retoric; “…ar putea Gigel să se gândească măcar că femeia a fost înzestrată cu
arma fecundităţii, mult mai eficientă decât inteligenţa pentru supravieţuirea
în condiţii ostile.” Atat!
Urmeaza
un alt
compliment fantastic si citez: “Creând femeia din coasta lui Adam, adică
prin clonare, Dumnezeu a executat o operaţie de inginerie genetică prin
care a adus pe lume celălaltul, diferitul.” Adica, nooooi, femeile aka
Evele, suntem DIFERITE si nu comune. Adica barbatii sunt comuni, niste primate
cu nevoi bazale, sa inteleg? Si noi suntem, oh, atat de out of this world. Imi
place, imi place, imi place. Probabil ca Roger Vadim a avut in cap lucrurile
astea cand a realizat doua filme inegalabile: Et Dieu... créa la
femme si Barbarella. Hmmm…..
Finalul
este absolut superb. Serios, doamnelor, dragelor. Ce mai vreti? Uite: “Aşa că,
stimate coleg, atunci când îţi priveşti nevasta sau amanta cu un dispreţ
afectuos, cu o tandreţe plină de superioritate, cum îşi pune în păr, la gât sau
în urechi ce i-ai adus de 8 Martie, cum se fâţâie în faţa oglinzii, aparent
fără niciun rost, când îţi spui cu subconştientă mulţumire că ea e frivolă şi
proastă, şi tu eşti serios şi inteligent, gândeşte-te o clipă la hăul ameţitor
al frazei lui Isus: Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia
cerurilor. Mântuitorul nu face decât să avertizeze astfel creierele noastre
îngamfate că nu inteligenţa virilă este calea adevarată de comunicare cu
Dumnezeu…Greu de înghiţit o astfel de idee, nu?” SUPERB, SUPERB. Care e
scorul si cine e invingatorul?
Nu
pot sa ma supar pe CTP pentru ca este cel care scria articole de o savoare
adorabila pentru revista ELLE Romania, revista de moda cea mai citita din
Romania, de noi, astea, femeile, cu creierele mici, acoperite de o crusta
stralucitoare de unicitate. Si daca putea scrie astfel de articole, inseamna ca
ar putea cu lejeritate sa se invarta printre noi, FEMEILE.
Dar
dupa cum spune dumnealui “femeia e mai departe decât bărbatul de ceea ce se
numeşte om” si astfel, in acest moment, ma simt UNICA, FANTASTICA, FORMIDABILA
SI CONSTIENTA CA FARA MINE, OMULE, NU POTI TRAI.
Un
pupic cosmic.
M.
P.S. Articolul "Femeia nu e om" poate fi citit aici: http://www.zboara.ro/viata_femeia.php?showMe=viata/Femeia/femeia_nu_e_om
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu