Câinele meu…

Câinele meu este cel mai bun prieten al meu. Câinele meu mă iubeşte necondiţionat, îmi este cumplit de devotat, deşi sunt un om, iar oamenii câteodată… O iubesc (este o ea) pentru iubirea ei, ochişorii ei frumoşi, cuminţenia şi loialitatea ei. 

Sursa: arhiva personala

Am văzut recent pe un grup local faimos din care fac parte (nu îmi pasă dacă mă dau afară, am fost inclusă în grupul respectiv de cineva şi oricum nu ţin să fac parte din grupuri ) o postare a unei doamne care a creat aproape panică printre anumiţi cetăţeni de bine ai urbei. Doamna respectivă a postat o poză cu propriul câine care stătea afară, în ploaia torenţială, în faţa uşilor închise ale Pieţei Rogerius. Nemulţumirea dumneaei  era legată de faptul că bietul căţel stătea afară, în ploaie unde nici măcar nu există ceva de care să îi fi legat lesa. Si s-au dezlănţuit spiritele şi aşa destul de aprinse ale ceţăţenilor neturmentaţi şi necaragelieni. Adică cum? Cum să  laşi un câine în piaţă? Am citit comentariile respective (oooh…vreo 97 până acum), unele mai inteligente şi motivate/motivante decât altele. Nu am de gând să comentez gradul de inteligenţă sau prostie al “comentatorilor”. Pur şi simplu voi spune că îmi provoacă o silă fără margini, mă revoltă şi mă întristează îngustimea şi, de ce nu, cruzimea şi răutatea unor semeni.

Imi aduc aminte că acum doi ani, în Cracovia, într-o iarnă, într-un bistro m-am simţit atât de bine cu prietenii mei şi cu un labrador superb. Am mâncat, şi eu şi prietenii mei, labradorul era întins cuminte pe jos, lângă masa vecină şi uite, azi sunt bine merci, şi eu şi prietenii mei. Nu am dat colţul niciunul dintre noi, nu am găsit niciun fir de păr în farfurie iar paharele nu aveau urmele limbii câinelui. Asta doar aşa, pentru cei extrem de epuraţi, purificaţi şi ipohondri de pe meleagurile noastre care, fie vorba între noi, colcăie de mizerie umană sau de alt calibru şi nu cârâie când sunt “răsfăţaţi” cu cele mai proaste servicii în vreun local de bon ton. Nimeni nu a avut nicio problemă cu prezenţa câinelui în local. Nimeni nu s-a uitat urât. Dar când vine vorba de NOI, trimişii zeilor pe pământ, şi de regulile de igienă, hmmm… Pentru noi animalele există doar pentru a fi tăiate (că de, obiceiurile şi tradiţiile) sau chinuite.. Locul lor este în lanţ, coteţ sau în burtă. Nu pricep. De ce în alte ţări poţi să îţi iei câinele peste tot şi la noi nu? Sunt străinii mai nepăsători şi mai “jegoşi” decât noi, cumva? Mor pe capete din cauza infecţiilor provocate de căţei şi nu ştiu eu? M-am plimbat destul de mult şi ar trebui să ştiu treburile acestea. Câinele meu este mai curat decât jumătate din acest oraş şi este mai educat decât mulţi dintre cei care se erijează în gardienii sănătăţii şi regulilor. Hmm… Studenţii care au ore cu mine de la 8 dimineaţă mă urăsc. Sunt convinsă de treaba aceasta. De ce? Pentru că ştiu că trebuie să deschidă geamurile, indiferent ca e iarnă sau vară. De ce? Pentru că eu nu suport mirosul de nespălat amestecat cu parfum. Si am acest obicei sănătos pentru nasul meu pentru că am avut experienţe de-a lungul timpului când, în zilele de luni, la 8 dimineaţa, când intram în sală îmi venea să vomit. Pentru că erau nespălaţi şi miroseau. Nu voi folosi verbul din limba română (mi-e ruşine să îl pronunţ), ci pe cel din engleză care sugerează mai bine ce vreau să spun: STINK! Si nu vorbesc de oamenii “simpli”. Vorbesc de intelectuali, speranţa şi mândria naţiunii, spre deosebire de căţelul meu care miroase a curat. Nu a parfum, ci a curat. In al doilea rând, dacă e să verificăm toaletele din malluri, cinema, universitate, localuri…Hmmm. Să vă spun  ce scrie pe uşa unei toalete de la universitate? Femeia de serviciu a scris: Treaba mare se face acasă şi nu pe capac! Se pare că al meu căţel e din nou mai educat. Si este doar un căţel. Un căţel care nu are drepturi, un căţel care trebuie, cică să poarte botniţă, pe care nu pot să îl plimb pe Republicii pentru că deranjez piatra cubică, un căţel pe care nu pot să îl duc în piaţa din Rogerius, epicentrul universului, pentru că va deranja florile şi ardeii, un căţel pe care a trebuit să îl trimit la mama pentru că îi deranja pe vecinii de la 5 care susţineau că îi aud lăbuţele pe parchet (Tequila are doar 4 kilograme), un căţel care trebuie să se supună unor reguli făcute de noi oamenii, aceşti bipezi nepăsători, cruzi şi teribil de afectaţi.

Iubiţi animalele!

M.

Iubind...

Când acest oraş nu doarme, la fel sunteţi şi voi doi. Ca să nu te piardă a închis uşa şi ţi-a dat ţie cheia. Acum ştii care este diferenţa dintre proximitate şi apropiere, deşi ştii care este şi diferenţa dintre distanţă şi îndepărtare. E lumea în care te mişti, într-o oază din deşertul lui, o lume în care plouă în iulie, o lume care explodează în lacrimi, o lume care are de-a face cu tine. Acel miraj care are de-a face cu tine. 

 Sursa: arhiva personala

Ca să îţi cântăreşti inima cu ambele mâini e nevoie de curaj, dar sunteţi doi. Inchizi ochii şi îi dai cheia ca să fii sigură că tu nu o vei pierde. Pentru că tu iubeşti felul în care îţi spune că eşti frumoasă şi cum te face să râzi. Felul în care îţi alungă părul din ochi iar apoi te sărută. Iubeşti urmele parfumului lui după ce vă îmbrăţişaţi. Felul în care îţi trimite flori cu un bileţel cu un cod secret. Iar dacă acest oraş este confuz la fel sunteţi şi voi. Poate că e de vină ploaia de vară. Poate că ţi-ai irosit zâmbetele şi nu mai poţi să respiri. Cum ţi-am mai spus, ca să îţi cântăreşti inima cu două mâini e nevoie de curaj şi multă, multă iubire.

M.

Cum recunoşti anumiţi turişti români…

Nu este foarte greu. De obicei, călătoresc cu familia, nevastă şi copii, 1 sau 2. El se îmbracă în “trening” sau vreo cămaşă (ca să nu cârâi eu că bărbaţilor români nu le plac cămăşile şi preferă veşnicele tricouri de la prima rază de soare din martie până toamna târziu) cu mânecile foarte scurte, strâmtă să pleznească şi cu vreun imprimeu de la Dsquared. Pantalonii sunt invariabil până la genunchi, din blugi şi poartă “adidaşii” cei mai trendy de pe lume pentru că trebuie să fie comod şi cool în acelaşi timp, nu-i aşa? Bineînţeles, ceasul mare cât cadranul de la Big Ben este prezent. De obicei, are început de burtă pentru că a ajuns la o vârstă la care poate spune că ştie ce înseamnă “prosperitatea”, are barbă de vreo două zile pentru că, de, e în vacanţă şi nu trebuie să arate impecabil. Pentru cine? Pentru nevastă şi copii? Sau pentru ceilalţi călători care, fie vorba între noi, nu prea ştiu ei ce e pe val. 

Ea are sclipiciuri în partea superioară, indiferent că este vorba de ceva strâmt sau vreun tricou mai larg, cu imprimeu de tigru, lăsat să cadă, cică, nestudiat de pe umăr. Poţi să ghiceşti un sutien roz sau alb, push-up obligatoriu, este foarte machiată şi coafată, sigur are ceva de “brand” la purtător, gene false şi unghii cu gel, lungi. Nu renunţă la tocuri, de obicei la cele ascunse în pantofii aceia sport hidoşi, e preţioasă, ochelarii sunt mari cu logo-ul firmei foarte vizibil şi se uită cu superioritate la celelalte dudui. Copiii poartă colanţi sau trening (din nou, dar e de firmă, să ne înţelegem), sunt foarte gălăgioşi, aproape obraznici şi, bineînţeles, au telefoane scumpe. Mama le face observaţii în gura mare, copiilor le intră pe o ureche şi le iese pe cealaltă, iar tatăl stă pe telefon. Pentru că suntem foarte ocupaţi şi în vacanţă şi nu ne putem dezlipi ochii de ecran, inerţi la ce se întâmplă în jur. Iar dacă nevasta se uită urât, el îi explică că afacerea nu merge fără el nicio clipă. Doar astfel a putut să o aducă în locul exotic. Nu le place să stea la cozi (dar cui îi place), trăiesc cu spaima că vor fi traşi pe sfoară, vorbesc limba engleză de baltă şi nu sunt interesaţi aproape deloc de specificul local. Le plac doar destinaţiile de top (dar cui nu-i plac), neapărat foarte scumpe, vizitează doar simbolurile arhicunoscute şi ar prefera ca avionul să aterizeze, dacă se poate, chiar pe turla bisericii pe care o au în ochean. Pentru că românilor nu le place să meargă pe jos, cu autobuzul sau trenul. Maşina e regina. Când ajung la intrarea unei biserici, unde se impune o anumită ţinută, ei cotcodăcesc pentru că sunt obişnuiţi cu ce se întâmplă la noi. Adică duminica, de Paşti sau Crăciun când îşi pun hainele cele mai bune şi mai fandosite, blana, cămaşa colorată, tocurile subţirele, fustele scurte, chestiuţele foarte strâmte şi…aaah, baticul pe cap. Pentru că sunt cuvioase şi prea cucernice. Când sunt turiste, au o problemă cu cerinţele de bun simţ, cu excepţia locurilor de pelerinaj unde se dau de ceasul morţii să atingă moaşte sau să doneze bani să se roage popa pentru odrasla care s-a încurcat cu fata nepotrivită şi să îl aducă pe drumul cel bun. In pozele de vacanţă apare invariabil câte o plăsuţă de la vreun magazin, un Chanel ar fi minunat. Le plac selfieurile pentru că, bineînţeles, poţi să vezi ochelarii de firmă, sprâncele arcuite şi boticul. In poze stau ţepeni, ca nişte statui, zâmbesc corect şi toată lumea e în extaz. Si aşa se încheie o altă vacanţă de vis şi toţi prietenii sunt roşi şi roşii de invidie şi pizmă că ei sunt doar pe Facebook şi nu au ajuns acolo.

Cu părere de rău, regret în inimă şi suferinţă, vă îmbrăţişez şi vă las în voia imaginaţiei.

Bon voyage!

M.

Sex-appeal...

Cum să fii sexy este o întrebare dificilă, precară, mai ales că nu există o formulă care să definească acest lucru, iar sex-appeal-ul, la fel ca frumuseţea, este o chestiune extrem de subiectivă. Unora le place Giselle, înaltă şi maiestuoasă; altora le place Kim Kardashian, mică, rotundă, rubensiană, ca o bombă pe cale să explodeze sex, iar altora le place Kate Moss, androgină, cu acel ceva al ei şi doar al ei. Bineînţeles că există studii cu privire la cum să fii mai atrăgătoare în ochii celorlalţi, dar adevărul este că acest sex-appeal este un atribut mai mult decât relativ. Dacă mă întrebaţi pe mine, să fii sexy înseamnă:

1.      Să îţi foloseşti creierul

O minte sclipitoare este sexy. Inseamnă să fii capabilă să te autoprovoci în a avea conversaţii provocatoare, să fii interesată de lucruri noi, să citeşti cărţi nu doar reviste sau chiar să te uiţi la documentare despre …cutremure, să spunem. Ca să poţi să cutremuri tu interlocutorul. Cu cât ştii mai multe, cu atât poţi să vorbeşti într-o manieră informată şi nu sclifosită şi lălăită. Asta înseamnă sex-appeal.  

2.      Să ai umor

Mda… ştiu că o inteligenţă ascuţită nu este ceva care poate fi învăţat si nu suntem toţi capabili să fim haioşi şi simpatici tot timpul, dar , eu cred, că dacă nu ne luăm în serios pe noi şi pe ceilalţi tot timpul este o componentă cheie în a fi sexy. Aţi citit vreodată în Cosmopolitan chestionare despre ambele sexe în care simţul umorului este considerat numărul unu în preferinţe? Ei bine, toţi ne dorim să găsim “simţul” şi “sensul” umorului!

3.      Să nu presupui că a arăta totul este mai sexy

A arăta tone de piele nu se traduce mereu prin sexy. Hainele extrem de strâmte, pantalonii scurţi prea scurţi, sutienele push-up prea push-up te pot face să arăţi mai puţin sexy sau să dea impresia că încerci prea tare. Iţi iubeşti corpul şi vrei să îl arăţi? Foarte bine! Poţi să o faci într-un fel cu adevărat sexy. Investeşte în lenjerie de calitate, lasă lucrurile să se întrezărească, poartă cămaşa sau tricoul lui alb, simplu cu un sutien din dantelă, dar nu purta niciodată lucruri în care nu poţi să mergi, să respiri, să mănânci sau să vorbeşti! Si poartă multă dantelă ca să te simţi “girly” şi romantică. Oricât de bătăioasă ai fi, la urma urmei eşti femeie şi nu o alpaca care vrea cu orice preţ sa fie angajată de ursul care şi-a deschis terasă în Las Vegas!

4.      Să foloseşti femeile sexy în avantajul tău şi să nu te mai compari cu ele

In loc să te compari cu alte femei pe care tu le consideri sexy, învaţă de la ele! Nu te mai plânge că nu eşti înaltă, slabă, rotundă, cu sâni ca ai unui model de la Victoria’s Secret, ci foloseşte ce ai tu sexy. Asta înseamnă să petreci mai mult timp dimineaţa cu tine şi pentru tine pentru că nu există nicio dovadă că femeile pe care le invidiezi s-au născut mai sexy decât tine. Ele doar depun mai multe eforturi.

5.      Să porţi un pic de roşu

Nu aş fi crezut acest lucru, dar studiile spun că atunci când poartă roşu femeile par mai atrăgătoare în ochii bărbaţilor, iar aceştia par mai dominanţi sau mai agesivi. De gustibus non est disputandum! Aşa că, purtaţi ceva roşu!

6.      Să fii politicoasă şi drăguţă

Nu contează cum  arăţi! Dacă eşti nepoliticoasă cu oamenii, vorbeşti urât şi ridici tonul, sex-appeal-ul tău va dispărea fără ajutorul niciunui truc magic. Asta nu înseamnă că trebuie să fii linguşitoare , ci, pur şi simplu, fii drăguţă cu oamenii în  vârstă, cei care te servesc sau cei cu care lucrezi. Atât!

7.      Să ai încredere în tine

Te-ai întrebat vreodată de ce suntem interesaţi/atraşi de celebrităţi? După cum am spus, frumuseţea este o noţiune subiectivă, dar ceea ce îi face atrăgători pe cei sus menţionaţi este acel ceva unic: talentul. Descoperă-ţi talentele, cultivă-le pentru că sigur le ai. Nu lăsa impresia că ai reuşit în viaţă doar datorită unui sistem complex de pile!

8.      Să investeşti în tine

Acest lucru nu înseamnă neapărat să cheltui un munte de bani pe o geantă fabuloasă sau o pereche de pantofi lunari. Pur şi simplu, cumpără-ţi ceva mic şi care crezi tu că e sexy, un ruj, un buchet de lalele albe, rupe-ţi o oră din programul încărcat şi citeşte o carte la o cană de ceai, în librăria ta preferată, du-te la un masaj, cumpără-ţi o bicicletă sau înscrie-te la un curs…de pilates, aşa, doar pentru tine.

9.      Să nu fii obsedată de propria imagine

Incearcă să depui toate eforturile de a arăta bine înainte să ieşi în oraş! Când eşti în preajma oamenilor, concentrează-te pe ceea ce se întâmplă şi se discută şi nu fugi la baie din 5 în 5 minute să îţi verifici rujul, să te pudrezi sau să te uiţi în oglindă. Să fii prea vanitoasă nu e sexy deloc!

10.  Să uiţi că ai telefon pentru vreo două ore

Aceasta este chiar o provocare: acţiunea de a verifica telefonul obsesiv la fiecare două minute poate distruge tot ce ţine de sex-appeal. Adică, presupun că nu eşti vreo tipesă care încheie contracte doar la ceas de noapte, nu? Mi se pare ca nu există nimic mai nepoliticos decât a încerca să porţi o conversaţie cu o persoană care stă cu ochii lipiţi de ecranul telefonului. Adică persoana este mai interesată de acel ecran decât de tine. A fi prezentă este sexy. A fi exagerat de ocupată/preocupată nu este!

Dar cel mai mult contează să fiţi voi înşivă, să zâmbiţi chiar să râdeţi cu gura până la urechi, să fiţi interesante şi nu fade, să fiţi altfel, diferite, să fiţi ceea ce vreti voi să fiţi: femei, soţii, mămici, fiice, iubite, amante, prietene!

Nu ştiu cum să închei…să vă pupicesc? Ok! Poftim! Un pupic roşu!

M.