Blogger Widgets

miercuri, 11 februarie 2015

Asteptandu-l, totusi, pe Valentin, intr-o tinuta “memorabilia”…sau nu



Sunt convinsa ca vor fi voci care vor spune ca am o problema personala cu aceasta manifestare bombonistica care urmeaza sa aiba loc sambata, dar, credeti-ma, pe cuvant, ca nu imi pasa.

Pentru ca ma simt invadata de mormanul de plastic rosu si sclipitor (chiar am vazut ieri intr-un magazin de jucarii spre vanzare niste accesorii “jucause” destinate adultilor alaturi de papusa Elsa (daca nu stiti, Elsa este personajul din Frozen, un film pentru copii). Oare ce era gresit in imaginea respectiva? Tot! Si de vina e Valentine’s Day. Asa ca, domnita moderna, ca sa nu te integrezi si tu in decorul somptuos si cremos, à la grand luxe-kitsch (totusi, fara influentele lui Jeremy Scott care e fun, la urma urmei), pot sa iti sugerez cateva lucruri de bun simt? Uite:

1.       Nu vreau sa te vad cu o fustita/rochita extrem de scurta si mulata pe un corp scund si “bine facut” (trebuie sa fiu politically correct, nu? ;) ). Stiu, e nedrept, dar nu toata lumea a fost binecuvantata cu un corp à la Giselle Bundchen.

2.       Nu vreau sa te vad in pantalonasi scurti de blugi, cu ciorapei luciosi, culoarea piciorului pe dedesubt. E grotesc, crede-ma. Stiu, imi vei spune ca atragi multe priviri din partea celuilalt sex, dar daca ai un minim de respect fata de propria persoana, tinuta aceasta este un mare NO NO.

3.       Nu vreau sa te vad in tinute de firma care arata ca un sac pe tine. Poti sa te imbraci cu un tricou care costa 10 lei, dar daca ai atitudinea potrivita, acel tricou va arata de milioane.

4.       Nu vreau sa te vad leganandu-te pe niste tocuri imposibile in bataia brizei de februarie. A merge pe tocuri e o arta cateodata si daca nu esti Sarah Jessica Parker, stiletto nu e pentru tine.

5.       Nu vreau sa-ti vad picioarele dezgolite pana la fundic. In primul rand trebuie sa ai picioare frumoase ca sa le arati.

6.       Nu vreau sa-ti vad buricul (desi se poarta midriff tops) cand tu nu ai talie.

7.       Nu vreau sa-ti vad sanii explodand dintr-un decolteu neincapator pentru ca nu suntem la o petrecere Playboy si sigur nu e niciun scouter prin preajma care sa te aduca pe culmile gloriei. Decat daca te crezi clona lui Paris Hilton…sic.

8.       Nu vreau sa te vad toata in piele, fioroasa si botoasa, de parca ai vrea sa ne bati pe toti (pe toate, mai ales)

9.       Nu vreau sa te vad reiterand magia bradului de Craciun, impopotonata cu tot felul de decoratiuni care mai de care mai masive si lucioase. Stii, Coco Chanel zicea: 'Simplicity is the keynote of all true elegance.' Si stiu ca iti place Chanel…fals sau veritabil.


OK. STOP! Am scris aici o gramada de nu vreau. Si lumea va crede ca, la urma urmei, sunt invidioasa pe aceste “glamorous ladies” pentru ca le critic mereu. FALS!! Nu pot sa invidiez persoane care la varsta lor se comporta ca niste dame de prost gust, frustrate si chinuite sa atraga atentia tuturor. Dar, probabil, au o scuza, Azi, ne dorim cu ardoare sa fim iubite/iubiti de toti, de prieteni adevarati/prieteni falsi, cunoscuti/necunoscuti, Valentini/Valentine etc.


Acestea fiind spuse, nu imi ramane decat sa il astept pe Dragobete, sa imi fure o sarutare, pe 24 februarie, intr-o noapte magica, doar mie, asa cum sunt eu, pur si simplu eu.


M.

joi, 5 februarie 2015

Sf. Vali sau mai bine iubeste-ma in fiecare zi...



Pentru ca a inceput deja isteria cu Sf. Valentin sau “Velantain”, voi posta si eu o mica istericala, asa ca sa fiu pe val si trendy. Si ma voi adresa unui iubit contemporan.

Nu inteleg de ce in aceasta zi trebuie sa arati ca ma iubesti mai mult decat de obicei, de parca iubirea ta ar putea fi reglata cu un buton, ca la tranzistor, mai tare sau mai incet, in cazul nostru, mai mult sau mai putin. Nu inteleg de ce in aceasta zi te comporti ca un sfant, desi nu te cheama Valentin. Nu inteleg de ce tii sa ma scoti la un restaurant sofisticat, desi eu vreau sa cinam in doi, acasa. Nu inteleg de ce imi aduci trandafiri stropiti cu auriu sau argintiu (stiu ca nu e pulbere de stele), desi mie imi plac florile de camp. Nu inteleg de ce te imbraci la patru ace, desi eu vreau sa stam in pijamale. Nu inteleg de ce postezi pe Facebook cadoul (telefon, inelus, floricele, prajiturele), desi eu vreau sa fie surpriza. Nu inteleg de ce in aceasta zi ma coplesesti cu tot felul de dulcegarii cand eu vreau sa fii dulceag, cate un pic, in fiecare zi. Nu inteleg de ce imi daruiesti ciocolata Milka in cutie in forma de inima, desi mie imi place Kinder. Nu inteleg de ce  sunt “papusa” doar in aceasta zi… pentru tata sunt papusa in fiecare zi. Nu inteleg de ce vrei sa aratam cat de mult ne iubim cand eu vreau sa pastram totul doar pentru noi.

Nu inteleg multe, asa ca iubitul meu contemporan, te voi parasi ca o Valentina nepasatoare in minunata zi de “Velantain”. Am stiut mereu de ce imi plac garile…pentru ca te poti indragosti pret de 2 minute de un chip  pe care il vezi la fereastra unui vagon si atat.


Hepi Velantain!


M.

miercuri, 4 februarie 2015

La Leon...



Salutare! Azi am chef sa ridic in slavi pe cineva/ceva (mi se intampla rar) si am ales sa scriu despre Leon Bakery. Nu vreau sa creada cineva ca le fac reclama aici (habar nu am cine sunt proprietarii) si nici nu am niciun interes financiar in a-i lauda. Voi face acest lucru pentru ca e printre putinele locuri din urbe unde ma simt bine si starea mea zen e importanta, pentru mine si pentru cei din jurul meu. Pentru ca experientele mele in alte localuri nu au fost inaltatoare si pentru ca au ei metodele lor prin care reusesc sa imi strice ziua: ba e vreo tipa plictisita de viata care se taraste cu vreun meniu in care se specifica ca trebuie sa platesti si bucatica de lamaie (si aia taiata atat de subtire ca ai nevoie de lupa sa o observi) pentru ceai, ba nu stie ce contine preparatul, ba uita ce ai comandat, ba incurca comenzile, ba ba ba..
 La inceput am fost reticenta – ma gandeam ca e din nou vorba despre unul din locarurile care se deschid peste noapte, interesante la inceput, dar care, dupa putin timp, adopta aceleasi proaste obiceiuri ale suratelor lor. Dar m-am inselat. Si nu imi pare rau. Imi place tot: locatie, design, atmosfera (nu urla muzica si chiar poti sa vorbesti nu sa urli), supica, salatutele, toate ca la mama acasa. Si fetele care servesc. Am eu o problema cu privire la fetele posomorate si mohorate, dar aici chiar zambesc. Si nu cred ca sunt in al noualea cer tot timpul. Si nici nu au ecusoane care sa le aminteasca acest lucru. Am vazut cum e in zilele aglomerate, cum trebuie sa alerge de colo colo, cum apar tot felul de clienti, mai grabiti sau mai nervosi si care trebuie serviti rapid. Totusi, fetele acestea nu striga, nu se stramba, nu fac grimase si nu iti creeaza o stare de proasta dispozitie. Daca joaca teatru, o fac foarte bine. Probabil ca bombane si ele prin bucatarie, dar chiar nu imi pasa atata timp cat nu le vad si nu le aud. Si fac niste salate minunate, delicioase si apetisante. Nu pot sa va spun multe despre celelalte produse, dar sora mea le ridica in slavi. Si o cred pentru ca ea e mare fan healthy living. Prin urmare, daca voi ma credeti pe mine…
Daaaar….am, totusi, o mica mare nemultumire. Se poate interzice fumatul? Stiu ca la noi se fumeaza in toate localurile, dar e atat de neplacut sa mananci in fum de tigara. Imi dau seama ca prin interzicerea fumatului jumatate din clienti ar fugi, dar cred ca se poate. Si nu e groovy deloc ca parul si hainele sa fie imbibate in fum de tigara inca de la miezul zilei si tu sa te simti ca o afumatoare ambulanta.

In rest, doar de bine...

M.