Recicleişăn…

 

Nu e un cuvânt pe care îl veţi găsi în dicţionarul limbii române, dar e în perfect acord cu ceea ce se întâmplă în această zonă a reciclării.

Intâmplător, am vreo 6 saci plini cu hârtie care zac în faţa uşii deoarece nicio firmă de reciclare din Oradea nu se încumetă să vină să îi ridice, din varii motive:

1.  1. Sunt doar o persoană fizică, nu firmă.  

2.    2. Nu sunt cel puţin 200 kg (dar sunt peste 100 kg, totuşi).

3.    3. Si, după cum spunea o prietenă, glumind bineînţeles, dacă vreau să fac o faptă bună, ar trebui să o fac până la capăt – acest lucru însemnând să mă deplasez eu pâna la punctul de colectare (revin asupra acestui amănunt).

Mă deranjează faptul că eu ca persoană fizică sunt “ignorată” din acest punct de vedere. Dar să ne înţelegem – consumatorii casnici sunt mari poluatori. Producem tone de gunoaie, de mizerie, de material care ar trebui reciclat. Eu aparţin acestei categorii. Produc, vreau să reciclez şi nu pot. Să înşir variile mele motive? OK:

1.    1. Există tomberonul din curte, mic ca o găleată. Eu am 6 saci plini. Unde îi las? Pe jos, în faţa tomberonului? Pun etichete să nu scotocească “lumea” prin ei?

2.     2. Există punctele de colectare. Foarte frumos. Mie mi-ar lua 3 drumuri cu maşina (nu  am camion şi aş mai vrea să o folosesc şi după fapta mea eroică) – ceea ce înseamnă 3X poluare. Acestor firme le-ar lua 1 drum.

3.   3. Le car în spate până la maşină. Ce mai contează că mă dărâmă greutatea, că nu pot să ridic sacul, de fapt şi mai rămân şi cu spatele în cuie că, de, vreau să reciclez şi nu să dau foc hârtiei cum ar face un cetăţean de bine de pe stradă. Uşor, nu?

Probabil că acestor firme le merge extraordinar de bine având în vedere vremurile de avânt economic fantastic pe care le trăim dacă îşi permit selecţii de acest gen. Mă întreb – oare nu multe dintre aceste firme sunt rezultatul unor proiecte cu bani europeni? Adică, vorbim despre mediu, poluare, planetă, reciclare, cuvinte super pe val la ora actuală. Să curgă banii!

Râsu plânsu! La sfârşitul zilei, eu sunt cu sacii în faţa uşii, iar ei cu profitul. Voi sfârşi prin a-i duce, tot eu, la un centru de colectare, că de – un cetăţean responsabil e, de fapt, un fraier şi un naiv.

                            Sursa: http://didactic.ecologia-la-sibiu.ro/2010/11/campanie-de-reciclare-a-hartiei/

Imaginea de mai sus e grăitoare pentru importanţa reciclării. Stiu că nu am în faţa uşii o tonă de hârtie, dar aş putea să contribui şi eu, atât cât pot şi cum pot. Dar de ce oare să n-o ţinem pe reciclare made in RO?
Că doar de aceea suntem cei mai buni la importat gunoi, de toate felurile.

Si cum ar spune Caragiale, “Curat murdar!”

Salutare!

M. #pierdutaprintrecuvinte

Dorinţă...

Ce aş putea să vă spun de Anul Nou şi nu s-a spus de o mie de ori? Anii noi vin, anii vechi trec. Știm că visăm, visăm că știm. Ne ridicăm râzând cu lumina. Îmbrățișăm lumea până ne doare. Trăim. Iubim. Râdem. Plângem. Sperăm. Ne temem.  

Sper ca Anul Nou să fie bun pentru noi toți. Să fim buni şi generoşi. Să primim o mână de ajutor atunci când cădem. Să întindem o mână de ajutor atunci când este nevoie. Să ascultăm mai mult şi să spunem mai des te iubesc. Să ne oprim pentru o clipă, să respirăm şi să admirăm. Să ne apreciem familiile. Să le spunem că ne pasă. 

 Sursa: https://www.instagram.com/p/CV3sGgnJwlw/  

Fie ca toate visele noastre să devină realitate. Să găsim pace și dragoste în tot ceea ce facem. Fie ca această lume să cunoască sunetul blând al tăcerii. Măcar pentru o clipă. Fie ca lumea să-și calmeze toată furia și să-și încetinească ritmul din goană. Fie ca toți să auzim sunetul bucuriei şi să alungăm tot ce ne doare, tot ce ne distruge.

Să ne bucurăm de tot ce ne poate oferi Anul Nou. Avem o singură viață, așa că hai să învățăm să trăim. Este un An Nou, un nou început. Să ne amintim mereu să trăim şi să iubim din toată inima.  Dragoste, îmbrățișări...

Un An Nou foarte fericit de la mine pentru voi.

La mulţi ani!

Mira #pierdutaprintrecuvinte

 

Urare de Crăciun...

Când suntem întrebaţi ce cadouri ne dorim de Crăciun, de obicei răspundem că ne dorim obiecte materiale, însă, cel mai frumos cadou este ceva ce nu poate fi atins. Cel mai frumos cadou este ceva pe care cineva îl poate oferi în fiecare zi, nu doar de sărbători, oamenilor la care ține. Cel mai mare dar este dragostea. Dragostea ne definește și creează o legătură între noi. Este puternică și ne poate împinge să facem lucruri uimitoare sau teribile. Dragostea ne dă puterea de a continua dar şi de a nu renunța. Fără iubire, suntem nimic.

 

În această seară magică, vă doresc multă iubire din partea celor care contează cel mai mult.

Crăciun fericit!

M. #pierdutaprintrecuvinte

 

 

Ţara mea...

Dar tu îți iubești țara? O întrebare înşelătoare. Răspunsul nu este ceea ce spui sau felul în care spui. Răspunsul se află în pauza dintre sfârșitul întrebării și începutul răspunsului. Dacă trebuie să te oprești și să te gândești la asta, atunci ai putea la fel de bine să spui nu. Aproape sigur că nu-ți iubești țara așa cum a vrut să spună persoana care a pus întrebarea.

Câteodată mă gândesc că ceea ce simt pentru ţara mea este o afinitate profundă deşi uneori dificilă. La sfârşitul unui an lung și controversat, nu cred că este surprinzător că am devenit dezamăgită de această poveste de dragoste deoarece mi-am dat seama că resentimentele mele înlocuiesc speranţa. Îmi dau seama că îmi place mai mult ceea ce a fost această țară în diferite momente din istorie: o învingătoare de tirani,  un promulgator al libertății. 

Sursa:  https://www.facebook.com/photo.php?fbid=350034795364729&set=pb.100010746336871.-2207520000..&type=3

Să-ți iubești țara înseamnă să-ți dorești să o vezi devenind cea mai bună versiune a ei însăși, să-i subliniezi eșecurile, să recunoști felul în care fiecare dintre noi am fost complici în a permite ca tot ce e mai rău să persiste. Să-ți iubești țara înseamnă să fii mândru de ea, dar și să nu-ți fie frică să-i confrunți problemele.

Dragostea nu este pasivă. A iubi această țară înseamnă a privi cu ochi limpezi promisiunile și felul în care aceste promisiuni sunt puse în practică, încercând să reduci decalajul dintre ele. Vreau să cred că suntem o națiune, aşa cum spune Bob Dylan „ocupați să ne naștem”. Dragostea înseamnă credință nu doar în trecut, ci și în viitor. Fără această credinţă suntem „ocupați să murim”.

La mulţi ani, România!

Cu drag,

Mira #pierdutaprintrecuvinte

 

Femei şi bărbaţi...

Titlul acestei postări este voit enervant. Femei şi bărbaţi... Ele pe primul loc.

Zilele trecute am auzit la radio că un procent de 12% dintre femei nu reuşesc să găsească acel bărbat alpha care să le satisfacă ŞI din punct de vedere intelectual şi financiar. Mi s-a părut un procentaj destul de mare.

Cunosc multe femei singure cu o carieră fantastică, independente financiar şi totuşi singure. Oare de ce? O fi oare pentru că în societatea în care trăim o femeie are nevoie de un partener ca să existe ca entitate de sine stătătoare, capabilă să vorbească şi să emită pretenţii? Un exemplu simplu. Iţi cauţi o casă şi eşti întrebată de fiecare dată unde este soţul. Oare o fi chiar atât de greu de imaginat că o femeie şi-ar putea permite lucruri fără să aibă nevoie de o verighetă pe deget? Este chiar atât de greu de înţeles că, tu, femeie ai puterea financiară şi intelectuală să iei deciziile care ţi se potrivesc? Se pare că pentru tine, bărbate, este foarte greu să digeri aceste lucruri şi să accepţi că există o mulţime de femei care ghicesc “din prima” ce poţi. Din mai multe puncte de vedere.

Eşti absolut şocat de lucrurile pe care femeile pot să le facă? Deși bărbații și femeile au multe lucruri în comun, ei sunt, de asemenea, diferiți din multe puncte de vedere. A învăța să accepți aceste diferențe te poate ajuta să-ți înțelegi mai bine partenera. Te poate ajuta chiar să înțelegi mai bine un număr mare de femei cu care intri în contact. Fie că este vorba de lucruri mari care au un impact uriaș asupra relației tale sau de lucrurile mărunte pe care tocmai le observi, va exista întotdeauna acel ceva pe care majoritatea femeilor tind să îl facă și cu care tu pur și simplu nu poţi relaționa. De reţinut, totuși, că nu toate femeile sunt la fel, așa că unele dintre aceste comportamente s-ar putea să nu se aplice acestui tip de femeie specială din viaţa ta. Dar îţi permiţi să te comporţi într-un anume fel deoarece TU ştii foarte bine că există multe surate de-ale acestor femei singure care acceptă „prostioare” din partea ta doar pentru că prostioarele astea sunt servite „à la carte”, pe o tavă aurită iar ele se îmbată cu propria deziluzie de fericire casnică. Femei care au renunţat la o carieră, femei care au renunţat la tot pentru această fericire în care au crezut şi probabil încă cred, femei care există doar ca soţii, femei care se pierd când sunt părăsite de „minunea” şi „norocul” din viaţa lor, femei care nu există singure în pozele de profil. Mereu însoţite de un el simandicos şi puternic. Dar există şi aceste femei. Nu sunt de condamnat. Poate că multe dintre ele ar putea fi invidiate până la un punct pentru abilitatea de a-şi crea acest univers fericit în care totul este perfect, toată lumea zâmbeşte galeş în poze, dar care, totuşi la sfârşitul zilei îşi plâng suferinţa în tăcere. 

Inspiraţia mea (unii s-ar putea să o numească frustrare, dar e ok şi aşa) din această seară este un story realizat de o prietenă dragă pe Instagram. Michelle Pfeiffer în rolul din „Scarface” – Elvira Hancock. Da. Wikipedia o descrie ca fiind o „gun moll”  - partenera unui criminal profesionist. „Moll” este, de asemenea un eufemism pentru prostituată. Etichete ale unei societăţi ciudate şi bolnave. Mă întrebam câţi dintre partenerii contemporani ar putea face faţă unei asemenea femei în momentele ei de glorie. Nu la final, când este răpusă de propriile nefericiri şi dependenţe. Când este EA, FEMEIE, indiferent de statutul social sau financiar. Vă provoc...

Probabil că vei spune că este postarea unei feministe şi că te cert. Nici pe departe. Cred în continuare în acea intimitate fantastică dintre un bărbat şi o femeie, cred în iubirea dintre un bărbat şi o femeie, cred în acele momente unice de fericire supremă când întregul univers se opreşte pentru o secundă. Dar, în acelaşi timp, cred şi în egalitate, intelect, carismă, conversaţie, şi, mai presus de toate, RESPECT.

Ne auzim!

M.#pierdutaprintrecuvinte