Radical...

Obişnuiam să mă învinovăţesc cu privire la lucrurile care nu mă făceau să mă simt bine. Oamenii, observațiile, comentariile, chiar şi conturile de Instagram sau Facebook pe care le urmăream ca „să fiu informată” mă făceau să simt un gust amar în gură de fiecare dată când le deschideam.
Mă învinovăţeam pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană iubitoare, înțelegătoare, amabilă și curioasă. Am vrut să înțeleg toate aspectele unei vieţi trepidante şi „interesante” (am încercat chiar să mă uit la un sezon complet al Kardashiencelor doar să încerc să le „înțeleg”...nu am reuşit).

                 Sursa:http://magazine.art21.org/2017/12/07/radical-art-in-a-conservative-school/#.Xq7Mu81S_IU 

 

Apoi, într-o zi am început să înțeleg cât de mult mă durea acest mod de a gândi. Multe prietenii erau dureroase şi goale, unele aspecte ale vieţii, societăţii ajungeau la mine într-un mod înspăimântător, iar ceea ce vedeam pe reţelele de socializare (care uneori cred că sunt versiuni în miniatură a ceea ce lăsăm să intre în viața noastră), literalmente, îmi răneau ochii și inima.
Încet încet am devenit radicală. A fi radical pentru mine înseamnă a putea spune nu fără a justifica sau a intelectualiza. Este greu. Este foarte greu. Cel mai greu este să renuţi la anumite relaţii. Pfuuu! Greu. Am început să nu mai urmăresc nimic care nu mă făcea să fiu fericită să urmăresc. Am decis să aleg în mod conștient sursele mele de informații. Oh, și blochez pe oricine care lasă comentarii urâte şi neconstructive. Şi aşa mai departe...Înţelegeţi voi.

Câteva săptămâni bune au trecut de atunci și viața mea este complet, în întregime, incredibil de mai blândă. Și simt că, fără toţi aceşti indivizi inutili în jurul meu, sunt de fapt o persoană mai amabilă, curioasă și mai înțelegătoare, așa cum am vrut să fiu. Dar sunt și o persoană radicală. Ceea ce nu înseamnă că sunt o nenorocită - înseamnă doar că nu poți fi blând, vulnerabil și deschis dacă nu ești şi foarte protector cu tine însuţi/însăţi...

 

M.#pierdutaprintrecuvinte 

P.S. Ce înseamnă cuvântul „radical”... probabil veţi descoperi în comentarii.

Sărbători blânde!

Speranța şi bucuria să vă strângă în brațele lor puternice, pe voi şi pe cei dragi, în aceste zile învăluite de miasma unei primăveri crude. Vă doresc sărbători blânde! Vã îmbrățişez cu drag şi dor de îmbrățişări calde!

M #pierdutaprintrecuvinte ✒

Jurnalul unei sâmbete nu tocmai oarecare…

Bună dimineaţa! Mă trezesc şi primul lucru pe care îl fac este să verific statisticile. Respir uşurată pentru moment. Niciun caz nou în România. Dar fac greşeala de a mă uita pe fereastră. Nu îmi vine să cred ce văd în faţa ochilor. Da, m-am trezit târziu. Este adevărat. Este 9.30 a.m. Dar strada este plină. De oameni. În vârstă. Majoritatea peste 60 de ani. Şi nu numai. Cu plase cu cumpărături. Vizitând piaţa din apropiere. În staţia de tramvai, doamne în vârstă, sporovâind. La bancomatul de vis-à-vis coada se întinde până la şosea. Întocmai ca într-o zi obişnuită de sâmbătă. Dar nu este o zi obişnuită de sâmbătă.

În acest moment nu ştiu ce să spun. Nu sunt o proastă şi nici o panicoasă. Dar am o întrebare. Doar una. Aceşti oameni şi nu numai se gândesc la mine, la tine, la noi, la voi? Se gândesc la cei care suferă de alte boli şi care nu mai au loc în spitale? Se gândesc la cei care nu mai găsesc medicamente? Se gândesc la capacitatea spitalelor de a gestiona această criză? Se gândesc la cei pe care îi iubesc? Am înţeles că dau dovadă de curaj şi înfruntă cu stoicism tot ce se repetă în ultimele zile pe toate canalele media. Am înţeles această dorinţă de a înfrunta pericolul. Am înţeles bravada şi umorul în faţa pericolului. Ceea ce nu înţeleg este lipsa crasă de RESPECT faţă de mine, faţă de tine, faţă de noi, ăştia mai cu frica în sân. Lipsa de COMPASIUNE ŞI GENEROZITATE. Oare nu se gândesc că şi EU vreau să ajung la vârsta pe care o au dumnealor? Acesta este mesajul pe care îl transmit copiilor şi nepoţilor lor? Unde este EMPATIA de care ar trebui să dea dovadă?

Bineînţeles că panica nu este o soluţie. Dar cred că trebuie să fim RESPONSABILI. ATÂT!

Eu recunosc. Vreau să fiu sănătoasă! Mulţi ani de-acum încolo. Vreau să fac lucruri pe care nu le-am făcut încă. Vreau să vizitez locuri pe care nu le-am vizitat. Vreau să îi strâng în braţe pe cei pe care îi iubesc. Vreau să trăiesc! Vreau ca lucrurile să reintre în normal cât mai repede! Dar am mai înţeles că NU ESTE O GLUMĂ! Am înţeles că a sta acasă este chiar foarte bine. Am înţeles că dacă am grijă de mine, am grijă de cei din jurul meu. Şi cred că acesta este mesajul cel mai important.

Având grijă de tine, ai grijă de cei pe care îi iubeşti. NU UITA! NU UITA SĂ ÎŢI IUBEŞTI APROAPELE!

În încheiere (nu vreau să vă plictisesc şi cred că trebuie să mă pregătesc pentru toată mesajele ură/âte pe care le voi primi), vreau să le spun “compatrioţilor” mei sosiţi din diverse colţuri că NU SUNT un om second-hand, nu suntem un popor second-hand, că România este ţara mea, că România, această ţară a nimănui cum se spune, dar pe care eu o consider ţara mea, are LEGI. Legi care trebuie respectate de toţi, indiferent că am avut privilejul de a locui într-o “ţară mai civilizată” sau nu.

 România este ţara mea şi eu voi rămâne aici. Voi veţi pleca spre locuri “mai bune”, mai roz, mai altfel. Vă rog nu mă consideraţi inferioară vouă. Mulţumesc.

#nuuita #spalămâinile #fiiresponsabil

M. #pierdutaprintrecuvinte

Femei...

Sunt o femeie puternică şi independentă. Repet. Sunt o femeie puternică şi independentă. Ştiu că pot atinge stelele. Sunt puternică pentru că nu mi-e frică să îmi rup o unghie. De fapt, nu mi-e frică să îmi croiesc propriul drum. Nimic nu mă poate opri să îmi îndeplinesc visele şi aspiraţiile. Sunt independentă. Nu cred în fanteziile Disney cu prinţese. Pentru că, vedeţi voi, pot să opresc singură vrăjioarea cea rea, pot să mă lupt singură cu dragonii şi mai am timp să îmi conduc regatul. Sunt independentă pentru că pot să gândesc singură. Nu am nevoie de Vogue să îmi spună cum să mă îmbrac. Nu am nevoie de media să îmi spună cum să arăt. Nu voi fi niciodată o Barbie. Ea este doar perfecţiunea plastică şi o fantezie falsă. Eu sunt, cum ar spune americanii, “the real deal”. Sunt mai mult decât ceea ce vedeţi. Sunt mai mult decât o faţă. Pot să îndur durerea aproape rupându-mă în jumătate pentru că, dincolo de chin, o femeie tocmai devine mamă. Sunt mai mult decât un trup. Sunt un templu care merită respect. Eu ofer necondiționat, iubesc dincolo de rațiune, iert din când în când. Da, pot fi neputincioasă, înfiorătoare și vulnerabilă pe de o parte și pot fi puternică și de încredere Da, pot să cad pradă emoţiilor, dar pot să merg cu capul sus şi cu zâmbetul pe faţă. Am o voce. Am o minte. Am un suflet. Pe care nimeni nu le poate controla. Sunt puternică şi independentă. Sunt  femeie. 

 Sursa: https://www.facebook.com/deliatirla.art/photos/a.184434898574761/805605679791010/?type=3&theater 

O femeie adevărată. Iar femeile adevărate nu vă vor lăsa niciodată în urmă. Femeile adevărate vor striga dacă nu le auziţi vocea. Femeile adevărate vă vor arăta calea. Femeile adevărate vă vor simți durerea cea mai profundă. Femeile adevărate nu sunt atât de fragile pe cât credeţi. Femeilor adevărate nu le este frică să spună adevărul. Femeile adevărate nu se ascund în spatele atuurilor lor. Femeile adevărate nu își arată frumusețea. Femeile adevărate sunt mândre de defectele lor. Femeile adevărate au suflete frumoase. Femeile adevărate strălucesc în întuneric. Femeile adevărate știu ce vor. Pentru că femeile adevărate iubesc din toată inima.

La mulţi ani, femeilor adevărate!

Mira #pierdutaprintrecuvinte

Cuvinte...

Din nou, stau în faţa ecranului alb. Să aleg cu grijă cuvintele pe care să le scriu.
Bănuiesc că este ușor, dar nu este...doar cuvinte simple pe care trebuie să le scriu. Milioane de cuvinte pe care să le spun. Un fel de cuvinte magice... 

Sursa: https://www.instagram.com/p/BZjjsoxlUVL/ 

 

Dacă ţi-aş spune că scânteia din ochii tăi, căldura pielii tale, respirația ta pe gâtul meu. Atingerea mâinii tale, mirosul părului tău, îndrăzneala din zâmbetul tău. Sărutul tău pe buzele mele, corpul tău lângă al meu. Compasiunea din atingerea ta, puterea din fața ta, bătăile inimii tale. Frumusețea sărutului tău, magia atingerii tale.  Toate sunt motive ... pentru care te iubesc ...

M.

Poveste...

Am scris şi am rescris această postare de câteva ori. Nu eram sigură că este ceea ce ar trebui să fac. Dar, la urma urmei, este ceea ce TREBUIE să fac. Pentru că sunt convinsă că gestul meu de a-l adopta pe Martini, acum căţeluşul familiei noastre, este minunat. Cu toată lipsa de modestie de care dau dovadă în acest moment.

Se pare că cele două poze cu Martini au trezit “spiritul civic” al câtorva doamne care au considerat că este datoria dumnealor să mă atenţioneze (în mesaje private, bineînţeles) că ar trebui să mă gândesc la copii şi nu la câinii pe care îi găsesc pe stradă. Am decis să răspund aici şi nu în mesaje private pentru că îmi asum ceea ce spun şi ceea ce fac. Aşadar…

Stimate doamne,

Nu voi posta niciodată poze în media cu ceea ce fac eu pentru a-mi ajuta semenii. Prefer să fac aceste lucruri cu discreţie şi în intimitatea mea. Stiţi, sunt unul dintre cei care au norocul să fie înconjuraţi de OAMENI de o generozitate ieşită din comun. Oameni care ajută oameni mai puţin norocoşi. Iar pentru noi, dragostea şi fericirea care se citesc pe chipurile acestor copii (da, este vorba de copii) reprezintă mult mai mult decât veţi şti vreodată. Imbrăţişările lor calde fac să dispară vorbele urâte şi veninoase pe care dumneavoastră mi le-aţi adresat.

Iubesc animalele şi le voi iubi toată viaţa. Voi face tot ce pot eu să le ajut. Si voi posta în continuare poze cu animăluţe neajutorate pentru că e obligaţia mea, de locuitor al acestei planete minunate. Este obligaţia mea de om să dau glas suferinţei acestor creaturi care, la fel ca mine şi ca voi, iubesc, simt, suferă. Si ele au sentimente.

Generozitatea nu poate fi rezumată. A fi generos înseamnă să iubeşti viaţa, creaturile acestui pământ, indiferent că au două picioare sau patru picioare. Aş vrea să vă educaţi copiii să fie generoşi, să nu judece, să ajute, să iubească oamenii şi animalele. Aş vrea să fiţi mai buni şi mai umani. Aş vrea să fiţi OAMENI DE CALITATE.

Cu drag,

Mira #pierdutaprintrecuvinte

P.S. Las aici următoarele linkuri. Vă invit să le accesaţi.

https://fundatiacomunitaraoradea.ro/

http://www.daso-oradea.ro/pagina/centrul-de-ingrijire-de-zi

https://www.sosdogs.ro/

http://www.adporadea.ro/index.php/domeniu-public/adapostul-grivei