Top10 Facebook Horror Show...

Daca te bosumfli, inseamna ca esti printre ei...

1. 'tis the season.
Easter eggs! Easter eggs! 
 Hidden all away; 
Let's go find our Easter eggs, 
 On this Easter Day…. (“Easter Eggs song)

Oare unde sunt ouale?

2. You're sugar, you're spice, you're everything nice
And you're daddy's little girl… (The Mills Brothers – “Daddy’s Little Girl”)



 

Inteleg...Cheia catre inima ta...Unde e mileul?

3. Baby got back!
Yeah, baby... when it comes to females, Cosmo ain't got nothin' to do with my selection… (Sir Mix-a-Lot – “Baby Got Back”)

Cuvintele sunt de prisos...Motivul recurent al cheii...

4. Who let the dogs out?

When the party was nice, the party was jumpin'
And everybody havin' a ball
I tell the fellas "start the name callin'"
And the girls report to the call
The poor dog show down… (Baha Men – “Who Let The Dogs Out”)
 

Oare cine?

5. Detain the dangerous - 
Spin me around
You got me running all the lights
Don't make a sound
Talk to me now
Let me inside your mind
I don't know what you're thinking sugar (David Guetta – “Dangerous”) 

Sosete - checked. Bratarica - checked. Mana neastamparata - checked. Ridicol - checked.

 6. It's not easy love, but you've got friends you can trust
Friends will be friends
When you're in need of love they give you care and attention
Friends will be friends (Queen - "Friends Will Be Friends")

Surori de cruce...

7. I shot the sheriff
But I didn't shoot no deputy, oh no! Oh! (Bob Marley – “I Shot the Sheriff”)

Prietenele la nevoie se cunosc...Viitoare cliente

8. Not purple or turquoise, I pin they know what to look for
These niggaz gonna love what I'm dressed in
Dressed up and looking so sexy
Six inches, red bottoms, long heels, I got em (Trina – “Long Heels Red Bottom”)

1/2 Louboutin falsi. 1/2 eticheta pe talpa. Marmura. Inox.Clasic...

 9.  Smack my bitch up
Change my pitch up
Smack my bitch up
Change my pitch up
Smack my bitch up (The Prodigy – “Smack My Bitch Up”)

Piele. Piele. Piele. Piele. Lanturi. Piele. Piele. Piele. Piele.

10. 'Cause I'm an adult now
I'm an adult now
I've got the problems of an adult
On my head and on my shoulders
I'm an adult now (Pursuit of Happiness – “Cause I’m An Adult Now”)

Majorat. 18 ani. Nume de cod: Hairy Legs. Target: The Virgin.

Sayonara. Refuz sa harakiri sau seppuku.

M.

 

Diva cu opinii...

Lunile trecute rasfoiam o revista glossy din care se inalta, maiestuoasa si perfecta, vedeta momentului, Mihaela Radulescu Schwartzenberg. De nervi,  imi venea sa rup revista in bucatele. Pentru ca nu mi se parea posibil omeneste sa arati asa la varsta ei, 46 de ani. Dar m-am calmat pentru ca am realizat ca fermitatea anumitor elemente “esentiale” ale anatomiei cucoanei respective se datoreaza in mare parte maiestriei unui briceag foarte ascutit.

Este vedeta mometului deoarece vuiesc ziarele si Facebook-ul datorita razboiului stupid dintre ea si comunitatea gay. Cica dama respectiva a afirmat ca nu vrea să îşi vadă copilul „nici gay, nici terorist, nici cerşetor, nici drogat, nici depresiv.“ Eu nu vreau sa comentez afirmatiile ei pentru ca pur si simplu nu merita. Fiecare are dreptul la o parere si ea si-a exprimat o parere. La fel cum si-au exprimat-o si membrii comunitatii gay. Inseamna libertate de expresie.

Lucrul care mi-a sarit in ochi este ca o gramada de vedetute de bon ton au sarit in apararea comunitatii gay, vezi Doamne ce open minded suntem noi. Pe toate canalele puteai sa vezi ce deschisi suntem la minte, ce toleranti si intelegatori suntem. Mi-ar fi placut sa vad aceeasi deschidere si toleranta, de exemplu, vinerea trecuta, cand a fost Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, dar probabil ca aceasta cauza nu genereaza doza de publicitate de care au nevoie cu atata disperare.  Trebuie neaparat sa fie ceva cu iz de scandal. Si cine poate sa provoace asa ceva mai bine decat divele si cucoanele de la TV? Printre senzuale, bahmutence, dragusence, marine, pistoale acum ne confruntam cu aceasta criza fundamentala sowbizului romanesc. Si sunt foarte curioasa cum se va termina. Pentru ca editorialul in care se lafaia si era ridicata in slavi Mihaela Schwartzenberg era tocmai intr-o revista a carui fashion editor este membru al comunitatii gay. Care imi place. Si revista si editorul.

Si acum de ce nu cred ca merita sa ne obosim creierul cu adancimea elucubratiilor emise de diva. Mihaela Radulescu Schwartzenberg nu este un formator de opinie. Este DOAR o moderatoare TV care a fost inzestrata cu un tupeu fantastic, o voce barbateasca (sic) si o atitudine de amazoana. Nu m-am uitat niciodata la Duminica in familie. De gustibus non est disputandum. Mi se parea ca emisiunea se adreseaza unui anume tip de biped caruia ii creste par pe fata, tolanit in fotoliu, cu o bere in mana si cu o dara de saliva scurgandu-i-se alene in coltul gurii la vederea acestei Barbarele mioritice care exploda din rochii mult prea stramte, probabil create de vreun creator gay. Pe care ea acum ii numeste “anormali”. Dar sunt ei mai anormali decat ea, aceasta papusa plastica, care ne indeamna sa facem sport (foarte frumos, nimic de spus si sunt de acord) si sa adoptam un stil de viata sanatos ca sa aratam ca ea? La fel ca ea, care la 46 de ani are pielea ca un fund de bebelus, fina si perfecta, niciun rid pe fata, buze tocmai bune, sani tari ca piatra si un fund de atleta. Da, unele dintre aceste atu-uri se datoreaza sportului, dar cele mai multe nu. Si eu sa ma simt aiurea ca, in ciuda sportului si stilului de viata sanatos, zic eu, nu arat asa. Poate nu am eu motivatia necesara (ma gandesc sa imi fac si eu un tatuaj pe brat, gen “Nu te lasa, Mira!”) si nici nu am iubit parasutist care, fie vorba intre noi, este interesat doar de IQ si de frumusetea interioara. Mda…Si in al doilea rand, dupa ce s-a balacarit prin toate ziarele si la toate posturile cu fostul sot, a decis totusi sa ii pastreze numele, Schwartzenberg. Si sa nu imi spuna ca a facut acest lucru pentru copil. Oare nu e pentru ca suna mai “von Bismark”? Adica Radulescu nu prea preteaza cu Monaco. De, noblesse oblige. Unde lumea e perfecta, educata si stilata. Nu ca la noi. La noi e haos si totul e de prost gust. Dar tocmai  acest prost gust este atras de vedetute precum sus-numita si altele, asa ca as dori sa fie mai toleranta fata de neaosele obiceiuri ale concetatenilor care formeaza audienta emisiunilor ei fanatastice.

Dar am si eu o intrebare. Oare de ce e haos la noi? Oare de ce la noi se poate totul? Trebuie sa ne deplasam in strainatate pentru a intelege ce inseamna bun simt, reguli si stil de viata? Pentru ca odata intorsi in tara de bastina revenim la vechile obiceiuri, fara legi, slobozi la gura, disperati, obsedati de statut, nesimtiti, jignitori, tupeisti, prost crescuti, badarani. Dar dincolo, sunt smerit, sunt un cetatean model, cu frica de legi. Da. De ce as avea nevoie de experienta strainatatii ca sa invat sa traiesc? Bine, discursul e lung. Dar, la urma urmei e vorba de EDUCATIE. Educatia de acasa. Si atat.  Educatia care te invata sa spui “multumesc”, “te rog”, sa iti ceri iertare, sa fii generos, sa ajuti, sa taci cand trebuie sa taci, sa fii tolerant si sa accepti diversitatea. Si mai tine si de varsta. Stiu, este greu sa accepti trecerea anilor. La 46 de ani ar trebui sa fii inteleapta.  Sa intelegi ca nu esti o ingénue de 20 de ani, ca esti mama si tot ce spui acum va avea repercusiuni asupra copilului tau, ca esti pur si simplu mai desteapta decat la 20 sau 30 de ani.

Nu mai vreau sa continui pentru ca oricum am acordat prea mult din timpul meu pretios acestui subiect banal.

Asa ca, va pupicesc “in culori”.

M.

Cum sa fii "politically correct" toata viata...

Habar nu am. Cred ca e “a bore”. Nu gasesc cuvantul in limba romana care sa exprime greutatea sau plictisul unei astfel de existente. 

Mi-a soptit un amic deunazi ca ce scriu (sau impotriva a ce ma revolt) eu e o chestie de bun simt si ca e, asa, superfluu. Si ca lumea nu ma va place. Si ca nu prea sunt “politically correct”. Poate. Ai vrea sa scriu despre fundatii cand eu nu sunt arhitect sau inginer constructor? Ai vrea sa scriu despre luna si stele cand pentru mine luna este o minge mare, colorata  pe care o vad de la fereastra dormitorului si nu o planeta in care au infipt (poate) americanii un steag? Ai vrea sa scriu despre stiinta si formule cand pentru mine matematica inca este acesta mare necunoscuta si pe care am invatat-o doar pentru ca imi placea Domnul Schwab, proful din gimnaziu? Ai vrea sa scriu vorbe de duh cand eu inca invat in fiecare zi? Eu am ales sa scriu despre lucruri “banale” care, la urma urmei, parerea mea, formeaza acest compus complex care se numeste VIATA. Si poate ca nu ma place toata lumea. Dar trebuie sa ma placa? Nu. Pentru ca eu sunt CAPITANUL corabiei VIATA MEA si eu hotarasc cine urca la bord sau nu si nu voi permite niciodata niciunui matelot sa imi spuna ce sa fac. Matelotul sa isi vada de panzele lui si sa le struneasca incotro si cat de tare bate vantul. Ca e la moda.  Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa, dar acest mare arhitect a avut grija sa strecoare in fiecare acel element unic. Si multi uita ca sunt UNICI. Si tocmai de aceea ar trebui, voi, oameni, sa va aduceti aminte in fiecare clipa de puterea pe care o detineti. Puterea pe care nu o poate fura nimeni. Dar ajungem sa ne complacem in balacareala, plictisul si pupiceala zilnica doar ca sa dam bine pe langa cine trebuie si sa fim “politically correct”. Nu ne revoltam, ci inghitim in sec. Nu strigam, ci soptim pe la colturi. Nu spunem verde in fata ce credem, ci barfim pe la spate. Nu avem pareri proprii pentru ca s-ar putea sa suparam alesul. Nu luptam pentru o cauza pentru ca s-ar putea sa nu fie cauza majoritatii.  Nu comentam pe Facebook, ci in mesaje private pentru ca trebuie sa facem figura frumoasa oriunde si oricand. Folosim "te iubesc" si nu simtim nimic. Si ne tot pupam. Si tot asa. Astfel stand lucrurile, eu aleg sa fiu “politically incorrect.”

Iar in ceea ce priveste “placutul”, nu imi doresc sa fiu placuta de toti. Si placutul acesta excesiv este, in cele din urma, relativ. Chiar ne place toata lumea? Chiar? Nu cred. Oricum, nu  a trebuit niciodata sa atrag atentia niciunui purtator de nadragi ca sunt in fata lui si sa se uite la mine si nu in alta parte. Poate sunt pretioasa si inabordabila, dar decat sa fiu inconjurata de hoarde de “prieteni”, prefer sa am doar cativa. Dar acei prieteni reprezinta TOTUL. Si ei stiu lucrul acesta. Pentru ca (si acum voi avea un acces cumplit de lipsa de modestie) eu sunt extrem de loiala si voi face totul pentru ei. Asa ca iubirea lor imi ajunge. Si imi ajunge si iubirea catorva suflete mici, mici pentru care nu sunt decat Mira. Si ei sunt sinceri. Si familia mea. Si Tequilla.

Si acum va voi saluta a la italiana, “ciau”. Am aflat ca se poarta de la expeditorul unui mail care a vrut, probabil , sa fie un “macho latin”.

Ciao.

M.

P.S. Pentru a nu crea confuzii, Tequilla este catelul meu.

Pacaleala din fiecare zi...

Darlings, azi ma incearca un sentiment cumplit de pacaleala si nu pentru ca e Pacalici, ci pentru ca ma simt ca un Pacalici.Oare de ce?

1.      Pentru ca in fiecare dimineata ma trezesc cu senzatia ca traiesc o mare pacaleala datorita faptului ca nu stiu cam pe unde sa o apuc sa nu fiu prinsa in mrejele traficului urban. De, procesul de reinnoire a orasului isi reclama partea cuvenita de nervi urbani care in curand vor atinge varful obeliscului despre care se vorbeste cu atata ardoare.

2.      Pentru ca ma simt trasa pe sfoara de fiecare data cand merg (plimb e prea mult) pe Republicii unde piatra cubica imi strica varfurile si tocurile pantofilor, unde cutiile acelea enorme sunt  de fapt cosuri de gunoi si unde nu gasesti un magazin mai de Doamne ajuta.

3.      Pentru ca pacaleala va atinge cote pantagruelice cand voi vedea/daca voi vedea cladirile “renovate” pe Republicii. Mi-a soptit o vrabioara la ceas de seara ca se vorbeste de un proiect de renovare a cladirilor de pe Strada Republicii, iar cei care locuiesc in zona trebuie sa contribuie cu sume considerabile de bani. Iar daca nu dispui de sumele respective, ti se va da o locuinta sociala. Asa, ca sa te inveti minte ca ai locuit prea mult in buricul targului si sa vezi si tu ce inseamna sa stai la bloc. Cumplit si mi se pare ca suna atat de cunoscut…dar ATUNCI se daramau cladiri ca sa se construiasca blocuri maiestuoase, simboluri ale “global village-ului”. Acum ti se da o locuinta sociala. Nu vreau sa ma gandesc la doamne si domni in varsta care locuiesc acolo de o viata, doamne si domni in adevaratul inteles al cuvantului, care traiesc din pensie si care poate isi vor petrece ultimii ani incercand sa se adapteze la conditiile create de urmasii lor. Adica noi, astia care incercam sa ne lasam amprentele personale asupra urbei in incercarea de a deveni demni urmasi de-ai lui Decebal. Si Traian, dar in loc de columna vom avea obelisc. Dar hai sa ii mutam si in locul lor sa aducem niste mutre imbogatite peste noapte care, oricum, detin jumatate din centru. Si poate ca asa se explica existenta in centrul nostru doar a magazinelor second-hand (sa fie vintage???), casino-ului, tonetelor dubioase de inghetata si a tot felul de “buticuri” à la mode. Ah, si Galeria de arta trebuie sa dispara din peisaj pentru ca nu preteaza cu acest mix de sofisticareala si modernitate.

4.      Pentru ca ochii ma pacalesc in incercarea de a parca. Oare sa fie doar parcari galbene si cele albe au disparut din acest oras? Mi s-a spus ca se incurajeaza folosirea mijloacelor de transport in comun. Ok. Le voi folosi atunci cand se vor inventa dusurile la purtator pentru ca in acest moment nu am chef sa fiu imbratisata de miasmele si odorurile din aceste vehicule. Asta e…am si eu aere care inca nu au fost atinse de fumul de la CET.

5.      Pentru ca oricat de mult mi-am repetat, NU ESTE O PACALEALA!

Va imbratisez cu drag de Pacalici. Si nu e o pacaleala.

M.