Lunile trecute rasfoiam o revista glossy din care se
inalta, maiestuoasa si perfecta, vedeta momentului, Mihaela Radulescu Schwartzenberg.
De nervi, imi venea sa rup revista in
bucatele. Pentru ca nu mi se parea posibil omeneste sa arati asa la varsta ei,
46 de ani. Dar m-am calmat pentru ca am realizat ca fermitatea anumitor
elemente “esentiale” ale anatomiei cucoanei respective se datoreaza in mare
parte maiestriei unui briceag foarte ascutit.
Este vedeta mometului deoarece vuiesc ziarele si
Facebook-ul datorita razboiului stupid dintre ea si comunitatea gay. Cica dama respectiva
a afirmat ca nu vrea să îşi vadă copilul „nici gay, nici terorist, nici
cerşetor, nici drogat, nici depresiv.“ Eu nu vreau sa comentez afirmatiile ei
pentru ca pur si simplu nu merita. Fiecare are dreptul la o parere si ea si-a
exprimat o parere. La fel cum si-au exprimat-o si membrii comunitatii gay. Inseamna
libertate de expresie.
Lucrul care mi-a sarit in ochi este ca o gramada de
vedetute de bon ton au sarit in apararea comunitatii gay, vezi Doamne ce open
minded suntem noi. Pe toate canalele puteai sa vezi ce deschisi suntem la
minte, ce toleranti si intelegatori suntem. Mi-ar fi placut sa vad aceeasi
deschidere si toleranta, de exemplu, vinerea trecuta, cand a fost Ziua
Internationala de Constientizare a Autismului, dar probabil ca aceasta cauza nu
genereaza doza de publicitate de care au nevoie cu atata disperare. Trebuie neaparat sa fie ceva cu iz de scandal.
Si cine poate sa provoace asa ceva mai bine decat divele si cucoanele de la TV?
Printre senzuale, bahmutence, dragusence, marine, pistoale acum ne confruntam
cu aceasta criza fundamentala sowbizului romanesc. Si sunt foarte curioasa cum
se va termina. Pentru ca editorialul in care se lafaia si era ridicata in slavi
Mihaela Schwartzenberg era tocmai intr-o revista a carui fashion editor este
membru al comunitatii gay. Care imi place. Si revista si editorul.
Si acum de ce nu cred ca merita sa ne obosim
creierul cu adancimea elucubratiilor emise de diva. Mihaela Radulescu
Schwartzenberg nu este un formator de opinie. Este DOAR o moderatoare TV care a
fost inzestrata cu un tupeu fantastic, o voce barbateasca (sic) si o atitudine
de amazoana. Nu m-am uitat niciodata la Duminica in familie. De gustibus non est disputandum. Mi se parea ca
emisiunea se adreseaza unui anume tip de biped caruia ii creste par pe fata,
tolanit in fotoliu, cu o bere in mana si cu o dara de saliva scurgandu-i-se
alene in coltul gurii la vederea acestei Barbarele mioritice care exploda din
rochii mult prea stramte, probabil create de vreun creator gay. Pe care ea acum
ii numeste “anormali”. Dar sunt ei mai anormali decat ea, aceasta papusa plastica,
care ne indeamna sa facem sport (foarte frumos, nimic de spus si sunt de acord)
si sa adoptam un stil de viata sanatos ca sa aratam ca ea? La fel ca ea, care
la 46 de ani are pielea ca un fund de bebelus, fina si perfecta, niciun rid pe
fata, buze tocmai bune, sani tari ca piatra si un fund de atleta. Da, unele
dintre aceste atu-uri se datoreaza sportului, dar cele mai multe nu. Si eu sa
ma simt aiurea ca, in ciuda sportului si stilului de viata sanatos, zic eu, nu
arat asa. Poate nu am eu motivatia necesara (ma gandesc sa imi fac si eu un tatuaj
pe brat, gen “Nu te lasa, Mira!”) si nici nu am iubit parasutist care, fie
vorba intre noi, este interesat doar de IQ si de frumusetea interioara. Mda…Si
in al doilea rand, dupa ce s-a balacarit prin toate ziarele si la toate
posturile cu fostul sot, a decis totusi sa ii pastreze numele, Schwartzenberg.
Si sa nu imi spuna ca a facut acest lucru pentru copil. Oare nu e pentru ca
suna mai “von Bismark”? Adica Radulescu nu prea preteaza cu Monaco. De,
noblesse oblige. Unde lumea e perfecta, educata si stilata. Nu ca la noi. La
noi e haos si totul e de prost gust. Dar tocmai acest prost gust este atras de vedetute precum
sus-numita si altele, asa ca as dori sa fie mai toleranta fata de neaosele
obiceiuri ale concetatenilor care formeaza audienta emisiunilor ei fanatastice.
Dar am si eu o intrebare. Oare de ce e haos la noi?
Oare de ce la noi se poate totul? Trebuie sa ne deplasam in strainatate pentru
a intelege ce inseamna bun simt, reguli si stil de viata? Pentru ca odata
intorsi in tara de bastina revenim la vechile obiceiuri, fara legi, slobozi la
gura, disperati, obsedati de statut, nesimtiti, jignitori, tupeisti, prost
crescuti, badarani. Dar dincolo, sunt smerit, sunt un cetatean model, cu frica
de legi. Da. De ce as avea nevoie de experienta strainatatii ca sa invat sa
traiesc? Bine, discursul e lung. Dar, la urma urmei e vorba de EDUCATIE. Educatia
de acasa. Si atat. Educatia care te
invata sa spui “multumesc”, “te rog”, sa iti ceri iertare, sa fii generos, sa
ajuti, sa taci cand trebuie sa taci, sa fii tolerant si sa accepti diversitatea.
Si mai tine si de varsta. Stiu, este greu sa accepti trecerea anilor. La 46 de
ani ar trebui sa fii inteleapta. Sa intelegi
ca nu esti o ingénue de 20 de ani, ca esti mama si tot ce spui acum va avea
repercusiuni asupra copilului tau, ca esti pur si simplu mai desteapta decat la
20 sau 30 de ani.
Nu mai vreau sa continui pentru ca oricum am acordat
prea mult din timpul meu pretios acestui subiect banal.
Asa ca, va pupicesc “in culori”.
M.
BRAVO MIRA! Keep writing...I like your style!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
RăspundețiȘtergere