Sf. Vali sau mai bine iubeste-ma in fiecare zi...

Pentru ca a inceput deja isteria cu Sf. Valentin sau “Velantain”, voi posta si eu o mica istericala, asa ca sa fiu pe val si trendy. Si ma voi adresa unui iubit contemporan.

Nu inteleg de ce in aceasta zi trebuie sa arati ca ma iubesti mai mult decat de obicei, de parca iubirea ta ar putea fi reglata cu un buton, ca la tranzistor, mai tare sau mai incet, in cazul nostru, mai mult sau mai putin. Nu inteleg de ce in aceasta zi te comporti ca un sfant, desi nu te cheama Valentin. Nu inteleg de ce tii sa ma scoti la un restaurant sofisticat, desi eu vreau sa cinam in doi, acasa. Nu inteleg de ce imi aduci trandafiri stropiti cu auriu sau argintiu (stiu ca nu e pulbere de stele), desi mie imi plac florile de camp. Nu inteleg de ce te imbraci la patru ace, desi eu vreau sa stam in pijamale. Nu inteleg de ce postezi pe Facebook cadoul (telefon, inelus, floricele, prajiturele), desi eu vreau sa fie surpriza. Nu inteleg de ce in aceasta zi ma coplesesti cu tot felul de dulcegarii cand eu vreau sa fii dulceag, cate un pic, in fiecare zi. Nu inteleg de ce imi daruiesti ciocolata Milka in cutie in forma de inima, desi mie imi place Kinder. Nu inteleg de ce  sunt “papusa” doar in aceasta zi… pentru tata sunt papusa in fiecare zi. Nu inteleg de ce vrei sa aratam cat de mult ne iubim cand eu vreau sa pastram totul doar pentru noi.

Nu inteleg multe, asa ca iubitul meu contemporan, te voi parasi ca o Valentina nepasatoare in minunata zi de “Velantain”. Am stiut mereu de ce imi plac garile…pentru ca te poti indragosti pret de 2 minute de un chip  pe care il vezi la fereastra unui vagon si atat.

Hepi Velantain!

M.

La Leon...

Salutare! Azi am chef sa ridic in slavi pe cineva/ceva (mi se intampla rar) si am ales sa scriu despre Leon Bakery. Nu vreau sa creada cineva ca le fac reclama aici (habar nu am cine sunt proprietarii) si nici nu am niciun interes financiar in a-i lauda. Voi face acest lucru pentru ca e printre putinele locuri din urbe unde ma simt bine si starea mea zen e importanta, pentru mine si pentru cei din jurul meu. Pentru ca experientele mele in alte localuri nu au fost inaltatoare si pentru ca au ei metodele lor prin care reusesc sa imi strice ziua: ba e vreo tipa plictisita de viata care se taraste cu vreun meniu in care se specifica ca trebuie sa platesti si bucatica de lamaie (si aia taiata atat de subtire ca ai nevoie de lupa sa o observi) pentru ceai, ba nu stie ce contine preparatul, ba uita ce ai comandat, ba incurca comenzile, ba ba ba..

 La inceput am fost reticenta – ma gandeam ca e din nou vorba despre unul din locarurile care se deschid peste noapte, interesante la inceput, dar care, dupa putin timp, adopta aceleasi proaste obiceiuri ale suratelor lor. Dar m-am inselat. Si nu imi pare rau. Imi place tot: locatie, design, atmosfera (nu urla muzica si chiar poti sa vorbesti nu sa urli), supica, salatutele, toate ca la mama acasa. Si fetele care servesc. Am eu o problema cu privire la fetele posomorate si mohorate, dar aici chiar zambesc. Si nu cred ca sunt in al noualea cer tot timpul. Si nici nu au ecusoane care sa le aminteasca acest lucru. Am vazut cum e in zilele aglomerate, cum trebuie sa alerge de colo colo, cum apar tot felul de clienti, mai grabiti sau mai nervosi si care trebuie serviti rapid. Totusi, fetele acestea nu striga, nu se stramba, nu fac grimase si nu iti creeaza o stare de proasta dispozitie. Daca joaca teatru, o fac foarte bine. Probabil ca bombane si ele prin bucatarie, dar chiar nu imi pasa atata timp cat nu le vad si nu le aud. Si fac niste salate minunate, delicioase si apetisante. Nu pot sa va spun multe despre celelalte produse, dar sora mea le ridica in slavi. Si o cred pentru ca ea e mare fan healthy living. Prin urmare, daca voi ma credeti pe mine…

Daaaar….am, totusi, o mica mare nemultumire. Se poate interzice fumatul? Stiu ca la noi se fumeaza in toate localurile, dar e atat de neplacut sa mananci in fum de tigara. Imi dau seama ca prin interzicerea fumatului jumatate din clienti ar fugi, dar cred ca se poate. Si nu e groovy deloc ca parul si hainele sa fie imbibate in fum de tigara inca de la miezul zilei si tu sa te simti ca o afumatoare ambulanta.

In rest, doar de bine...

M.

It's all about...cheerleading

Am stat pe ganduri daca sa scriu despre echipa de majorete a echipei de baschet CSM Oradea, dar, la urma urmei, de ce nu...
Pentru a intelege despre ce este vorba, hai sa vedem ce inseamna “cheerleading” (cateodata limba romana este neincapatoare pentru toate aceste cuvinte, asa ca pentru moment voi folosi termenul englezesc si nu “majoretat:)).

Cheerleading-ul este o activitate fizica, uneori, un sport competitiv, bazat pe coregrafii care variaza intre unu si trei minute. Acestea contin elemente de gimnastica, dans si acrobatii pentru antrena spectatorii de la evenimente si pentru a incuraja echipele sportive la jocuri si competitii sportive. Ok, am inteles partea de dans, dar celelalte lipsesc cu desavarsire. Si sa nu uitam ca “cheer up” inseamna “a incuraja”, “a insenina”, “a inveseli”. Dar, fetelor, mie nu reusiti sa-mi aduceti decat un zambet sarcastic pe buze si nicidecum o stare de “seninatate”. Si nu prea inteleg ce incurajati. Pentru ca nu faceti decat sa va scuturati nurii. Aveti aceeasi coreografie de doi ani, aceleasi miscari unduitoare (exclusiv din fund si sani), acelasi fundal sonor si aceleasi costumase (dar revin la asta mai incolo). Si ma incearca un sentiment cumplit de vinovatie sa o privesc pe cea mai tinara dintre voi (cati ani are? 14?) executand toate miscarile acelea la limita eroticului …uuuu…atat de “you can leave your hat on”… Nu pricep si pace. Am inteles ca vreti sa fiti diferite, ca vreti sa faceti altceva decat majoritatea echipelor de majorete, ca vreti sa fiti WOW. Dar sunteti BAU! Chiar nu v-ati plictisit sa maturati podeaua in chiloteii aceia minusculi? Ca mai mult sunteti pe jos decat in picioare. Ok, am vazut ca in coreografie ati inclus elemente de gimnastica – sfoara printre ele, dar e timpul sa treceti de la nivelul podea la nivelul vertical. Si miscarea aceea, cu pompoanele cand le aruncati, asa, “je m’en fiche”, e preferata mea. Serios!

Si acum costumasele minune (sa le zic minione?), cu chilotei care nu vor sa stea cum trebuie si unde trebuie si pace si cu bluzite cu o singura maneca (e cam risqué – nu stii niciodata cand iti joaca soarta feste si te trezesti pozand for free). As vrea sa considerati adjectivul “risqué” in ambele sensuri ;) Stiti, in general, la asemenea evenimente majoretele poarta chiloteii aceia gen pantalonasi scurti si nu ce purtati voi. La fiecare meci am parte de o splendida radiografie a anatomiei feminine si chiar nu vreau delicii de genul asta. Dar, va dau un punct pentru ca ati renuntat la costumele acelea mov de cabaret-El Dorado-Life, cu boa din pene, strecurat printre picioare, din care sareau fulgii. Bietul om care sterge podeaua avea de lucru, nu gluma. Si mai erau si jucatorii care culegeau pene la inceputul reprizei a doua. Si ei ar trebui sa culeaga lauri si nu pene sau fulgi.

Asa ca, fetelor, dragutelor (chiar sunteti dragute), straduiti-va mai mult. Puteti. Si nu uitati ca este vorba de o competitie sportiva unde cuvantul la ordinea zilei este SPORTUL.Si ce sa va mai spun eu? AAA…chiar va multumesc ca ma “inveseliti” in stilul vostru pentru ca, din pacate, nu prea mai pot sa zambesc in timpul meciurilor deoarece echipa de baschet e in carje, la propriu si la figurat. Macar in pauze…

CHEERS!

M.

P.S. Daca vreti sa ma gadilati cu pompoanele, am abonament si stau chiar in fata voastra, zambind (pentru ca eu zambesc mereu) si privindu-va. Poate chiar m-ati observat pentru ca langa mine sta Andreea, un suporter infocat si galagios (sigur ati auzit-o) ;)