Întârziaţii sunt groaznici. Ştiu…nu e
plăcut deloc. Nu e politicos deloc. Nu e drăguţ deloc. Dar asta sunt eu…o
întârziată veşnică. Este “calitatea” care îmi displace cel mai mult la mine. Dacă
sufăr de ceva, se numeşte “întârzială cronică”. Nu reuşesc să ajung la timp
niciodată. Dar niciodată.Cât de enervant poate fi pentru cei care mă aşteaptă? Stiu
foarte bine! Alia, te înţeleg. Dar mă înţeleg şi pe mine, ştii? Eu, cea care te
face să aştepţi mereu, sunt o optimistă fundamentală de felul meu pentru că eu “cred”
că pot să fac mai multe lucruri deodată într-o perioadă de timp limitată: mă machiez vorbind la telefon sau scriind
mesaje, mă îmbrac în timp ce îmi fac părul, mă spăl pe dinţi şi în acelaşi timp
probez pantofi în oglindă, mă rujez sau vorbesc la telefon în timp ce conduc
(sper că nimeni din forţele de ordine nu citeşte, dar trebuie să mă înţeleagă
că nu am timp, pur şi simplu...aha), scriu dar şi butonez .
 |
| Sursa: http://157ofgemma.tumblr.com/post/125943418344/lying-about-how-late-youre-gonna-bei-do-it-all |
Asta sunt eu… o grăbită
care întârzie mereu. Alerg mereu, dar nu ajung la timp, nu am stare, mă
plictisesc să stau, nu ştiu să mă plimb, ci merg “în ritm vioi” aş spune eu. Soră-mea
i-ar spune “trap”. Si chiar a spus-o. Mda…Dar o înţeleg pentru că ei îi place
să se plimbe, pe când mie îmi place să fug. Mereu. Să fiu pe fugă şi să mă
agit. Am încercat să găsesc o soluţie, am citit tot felul de articole, dar în
van… Mi-a plăcut unul foarte tare. Cică oamenilor care întârzie le place să se
oprească să admire rozele, nu se agită pentru lucrurile mărunte, se
concentrează asupra aspectelor importante şi văd viitorul ca fiind plin de
posibilităţi infinite! Vise! Nu mă opresc niciodată să admir rozele pentru că
mie îmi plac păpădiile, chestiuţele de detaliu şi cele mai mărunte lucruri îmi
dau bătăi de cap, aspectele importante aproape că îmi induc o stare de panică
iar “viitorul” cu “posibilităţi infinite” este destul de “finit” când văd că se
apropie ora la care eu ar trebui să fiu în taxi, dar eu caut cu disperare o
altă pereche de pantofi pentru că tocmai am descoperit că nu mai îmi plac cei
pe care îi am déjà în picioare. Şi nu îi găsesc…Atunci să nu cred că tot universul
complotează împotriva mea? Tocmai acum nu găsesc pantofii pe care îi doresc!
Dar eu rămân o optimistă, în ciuda
aspectelor enumerate mai sus…şi sper că într-o zi voi ajunge la timp. Măcar o
dată! De dragul ironiei …
M.
P.S.
Alia, l-am scris pentru tine. Dar ştii că…better late than ugly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu