1 Maistii sa faca greva si sa nu citeasca aceasta postare.
Ca se vor supara. Si eu nu vreau sa ii supar. Ca sunt simpatici. Si daca
doresc, as putea sa fiu eu liderul lor de sindicat. Probabil mi se trage de la sindromul post 1 Mai.
Nu stiu de ce nu mi-a placut ziua asta. 1 Mai muncitoresc.
De parca suntem “toti” niste batuti de soarta care muncesc pe branci de
dimineata pana seara, morti de oboseala, cu chef de suicid de atata lehamite.
Si vine 1 Mai si devin, peste noapte, intrupari ale lui Bolt, cainele superhyper.
Dupa cate am observat simtamintele au fost: feeling mici (“meatrols/mitrols”
– suna de parca ar fi ceva spray toxic), feeling mustar, feeling bere, feeling
gratar si feeling picnic, feeling padure si mizerie, feeling Vama Veche si
Woodstock de Romania, feeling burti la soare, feeling funduri prajite, feeling piei
arse (de soare sic), feeling ameteala mare, feeling halci de carne, feeling festiv,
feeling barbat, feeling femeie, feeling sad (pe la sfarsitul zilei), feeling
ploaie, feeling frig, feeling carnati,
feeling plaja, feeling carbuni, feeling Yeeey sunt liber, feeling beat, feeling
doar ametit, feeling mare, feeling de ce am nisip in nari, feeling mi-am
pierdut camasa, feeling nu mai am bani, feeling ars, feeling mi-e rau, feeling am dormit la usa cortului? feeling
cine-i tipa/tipul asta? Feeling high, feeling liber, feeling prajeala, feeling
cum ajung acasa, feeling ceafa de porc, feeling ecologic (in comuniune cu mama
natura), feeling 1 Mai, adica.
Iar eu? Feeling meh…Ca doar de 1 Mai, cand se presupune sa
nu misti un deget, toata lumea munceste din greu. Se lupta cu micii care, pana la sfarsitul
zilei, ii doboara oricat de mici ar fi ei. Offf…
Si eu nu am putut fi Bolt anul asta, ci doar Snoopy. Dar tot
catel e. Si simte si el.
Va imbratisez dragastos, ca o simtitoare ce sunt.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu