As vrea...

As vrea…

As vrea ca lumea sa fie mai buna. As vrea ca oamenii sa se iubeasca. As vrea ca oamenii sa iubeasca animalele. As vrea ca parintii sa isi invete odraslele ce inseamna iubirea unui animalut, de companie sau nu. As vrea ca semenii mei sa simta macar o data iubirea unui catelus, pisicute,a a unui animalut. As vrea ca noi, fiintele umane, sa adoptam mai mult. As vrea sa nu mai vad caini in spatele gratiilor, cersind o atingere sau o mangaiere. As vrea sa nu mai vad bipezi "educati" care lovesc animalele. As vrea sa ne implicam mai mult. As vrea sa nu mai vad bunici sau parinti infricosati ca odrasla ar putea fi muscata de un caine. As vrea sa nu mai aud: “Nu te apropia de catel! Musca!”. As vrea sa nu mai vad bunici mestecand seminte in parcuri si aruncand cojile cu nesimtire pe jos, in fata nepotilor urlatori, care smulg tot ce prind,  iar eu nu am voie sa imi plimb catelul pe acolo. Pentru ca, cica pangaresc aceste “locuri”. Desi am pungi la mine, lopatica, carnet de sanatate si chip. As vrea sa existe mai multe locuri unde sa imi plimb catelul. As vrea sa o pot duce pe Tequilla cu mine peste tot. Dar nu pot. Pentru ca este interzis conform unor reguli stabilite de rasa umana care, de multe ori, se dovedeste tare murdara. La suflet. As vrea sa simtiti ce simt eu cand Tequilla se uita cu ochii ei mari si frumosi la mine si vrea sa fie mangaiata. E iubire. Iubirea unui animalut care te va ierta ca azi esti prost dispus, ca nu ai chef de nimic, ca nu vrei sa te plimbi sau sa vorbesti. Iubirea neconditionata a unor sufletele pe care noi, acesti indivizi educati si civilizati, ne permitem sa le categorisim. As vrea ca lumea sa inteleaga ca este datoria noastra sa protejam si  sa IUBIM animalele. Pentru ca sunt si ele niste suflete, ca noi. Si sufera si ele. Si plang. Si iubesc. Ne iubesc. Pe noi. Poate prea mult. 

M.

Care-i treaba cu maneaua, fratele meu...

Cine poate sa ma lamureasca si pe mine? Sunt nedumerita de ce manelele sunt atat de populare, frateeee! Ca e Hilton, ca e Palazzo, ca e nu mai stiu ce locatie “luxoasa” (bine, atat cat putem noi), maneaua e la mare cautare. Observ ca e la genul feminin – o manea, doua manele – si stiu cum sta treaba cu “bunaciunile”, dar chiar asa? Vazui cu ochii mei cum se ridica lumea puzderie de la mese cand incep niste ritmuri “de un miracol si o minune da da…ingerul meu pazitor ofofof viata mea…o minune mare mare”. Si lasa tot. Si mancarica si bauturica. Cateodata si bucata soata sau sot. Tot. Ca sa se unduiasca tamp de la stanga la dreapta. Barbatii, cu manutele la nivelul pieptului, se clatina de pe un picior pe altul, cateodata degetelele aratand semnul victoriei. Atat, fratele meu.

“Am relatzii peste tottttttttt...
Sunt shef declar mafiottttt..
Gaborii n'au nici o probaaaaa...
K's din lumea interlopaaaaaaaaaa.”

VICTORIE!

Fetele se leagana si ele, stanga dreapta, mai danseaza si intre ele. Na, ce sa-i faci…penurie de bipezi cu par pe fata. Probabil ca sunt in al noualea cer ca nu auzi in fiecare zi

“Femeie dupa tine mor
Esti regina femeilor
Mare frumusete esti
Tu esti pentru mine esti regina din povesti”.

Mai rar devotament ca asta, soro. Dar, fato, nu uita ca VIP-ul manelist isi indeamna confratii “Hai in vacante / Pe la Saint Tropez / Ia si nevasta da ia si amanta / Ca-i frumoasa viata.” E frumoasa viata…da da.

Si nu pricep cum de barbateii nu prea mai sunt trasi printr-un inel ca vorba “shlagarului”

“ Nu mai mananc nu mai beau
De drag cu tine sa stau
Eu doar pe tine te vreau
Numai pe tine numai pe tine
De foame si sete imi tii
Te vreau si noapte si zi
Fara tine as muri
Eu fara tine as muri…”

Auuuu…Pai, daca esti la dieta din amor, cum de ai ceafa rosie si umflata, gusita si burdihan generos? Pantalonii pusca, camasuta urla de durere…Hmm….Oare frigiderul e prietenul tau cel mai bun? Noaptea? Nu imi dau seama. Am mai vazut ca toti compozitorii, “solistii” si vedetele din respectivul domeniu sunt bine facuti, barosane. Adica, sa ne minta in halul asta? Ar trebui sa fie vineti de durere si suferinta, aproape imbalsamati ca doar  “amar si foc la inima mi-ai pus/ De ce ai facut asa ca m-ai distrus…” Aiaiaiaiaiai!!! Inimaaa! Dar ei pleznesc de bine si sanatate. Problema e doar cu corasonul.

O alta chestiuta care ma zapaceste e legata de numele lor. De ce ti-ai pune nume de bebelus (am inteles ca un concetatean este foarte faimos pe plaiurile nuntasilor) si tu esti sosia lui Gargantua? Mai e unul cu nume de aur. Oare nu traieste cu frica in san ca vreun fan va crede ca e literalmente facut din aur si il va fura intr-o zi? Eu nu as pune geana peste geana la gandul asta. Sau sa ai un nume imprumutat din industria alimentara? Bleacs…Eu una nu mi-as dori un nume gen “carnat”. Imaginati-va – Doamna Carnat. Delicios! Sau poate ca asta e si ideea…sa ramana singur pana la moarte sa aiba inspiratie. “Omoara-ma.. Omoara-ma.. perfect mami”. Cum vrei, dragule? Iti recomand cianura. Chiar vei avea o culoare mortala.

Na…dar sunt multi adepti ai genului. Multi nu recunosc, dar v-am vazuuut! Si nu a fost Punk’s si nici candid camera. Si ma simt ca si cum “Astazi plange cerul numai pentru mine/ Plang si ochii mei…”.

Sigur nu sunt obiectiva. Si sigur ar trebui sa respect diversitatea. Dar, in acest caz voi fi o extremista ingrozitoare.

Va salut  “de la Frankfurt la Paris” (am inteles ca e faimoasa).

M.

Oradenii astia...

Nu indraznesc sa va pun la zid si nici sa ma cert cu voi. Pentru ca nu merita sa imi bat capul si imi dau seama ca e o cauza pierduta din start. Dar nu ma pot abtine sa nu trantesc niste “vorbulite”. Pentru ca sunteti indolenti. Lenesi. Nepasatori. Plini de aere false de provinciali “umblati prin lume”. Plini de voi. Guralivi cand nu trebuie.

Nu am fost o sustinatoare a referendumului, implicit a ideii de unire cu cei din Sanmartin. Am criticat chiar modalitatea de promovare a respectivei campanii (pistele de bicicleta, pensionarii etc.) Dar mi-am miscat fundul si am mers la vot. Pentru ca e un drept al meu. Pentru ca sunt cetatean si un cetatean trebuie sa isi EXERCITE DREPTURILE. Pentru ca altfel nu mi-as permite sa strig in gura mare ca nu am drepturi, ca nimic nu se schimba, ca sunt ignorata, ca  ca ca ca ca…Stiu e o cacofonie, dar textul este de un asemenea calibru. Mi se pare stupid sa stai sa urli pe Facebook ca vrei aia si aia cand tu doar astepti sa iti pice totul de-a gata fara sa misti un degetel. Ce era asa de greu sa mergi la vot? Aaaa….poate ca iti ocupa cineva locul de duminica din Lotus, unde nu poti sa arunci un ac pentru ca ofera distractia cea mare printre toale, cafele, fum de tigara, mancare, barbati plictisiti asteptandu-si consoartele in fata vreunui magazin, copii care urla in loc sa fie undeva pe afara. Sau poate ca fiind duminica, te-ai gandit ca e ziua libera si nu are rost sa ti-o strici cu asemenea apucaturi? Pai, daca se organiza in alta zi, iti luai liber de la serviciu.  Ca sa ai timp sa ajungi la vot. Gasesti tu motive.  Sunt convinsa ca esti creativ la acest capitol.Sau poate te-ai gandit sa nu ratezi frumusete de ultraviolete la vreun strand ca vai de el prin Baile Felix (sic)? Aaaa.... Se poate?

Si m-am saturat sa te aud strigand printr-un oficiu “Numa’ in Romania se poate asa ceva!”. Te recunosti? Eu te recunosc. La gura nu te intrece nimeni. Cand e vorba sa misti si tu, acolo, un fir de par, vaaaiii…Nu se poate asa ceva. Trebuie sa primesti ceva in schimb. Ai auzit de cuvantul libertate? Cred ca nu. Tocmai aceasta libertate iti da dreptul de a face ceva. Sa pui stampila pe NU sau pe DA. Pe foile alea nu era doar DA. Era si NU. Dar poate te-ai gandit ca vreun extraterestru (imbecil, de altfel) va citi gandurile tale seci si va tranti el stampila unde trebuie.

E foarte tare sa vezi si politicienii din ambele tabere pe Facebook. HAHA! In loc sa aruncati vorbe goale colo si colo, mai bine v-ati gandi, toti, ca au fost cheltuiti niste bani publici, din buzunarele noastre, pentru a se organiza acest referendum. Bani care puteau merge in alta parte. Si se vor cheltui din nou. Nu era mai bine sa se fi terminat toata tarasenia? Nuuuu…noi avem nevoie de repetitii, pentru ca suntem un pic cam “lenti” (la toate capitolele) si nu intelegem din prima. Nu stiu de ce mai invatam sa scriem. Puteam foarte bine sa traim in intuneric si sa semnam  cu un X. Mare si gras.

Asa ca, long live dragul nostru orasel. Si sa nu avem pretentii ca suntem la fel de cool ca cei din Cluj, Sibiu sau Iasi. Noua ne place aici, stramtut, cu toata “distractia” inghesuita pe o straduta (care nu e cea mai cea), cu bisericutele noastre, parculetele, bazinutele, asa ca la tara…Micut micut. Ca noi. La minte.

M.

P.S. Acum, sunt convinsa ca vor sari multi. Virtual, puteti face salturi fenomenale! Real, ma indoiesc. Poate doar daca vrei sa iti cumperi "placintoaca" din Baile Felix. Atunci sigur poti sa zburzi.

Hai sa 1 Mai...daca feeling

1 Maistii sa faca greva si sa nu citeasca aceasta postare. Ca se vor supara. Si eu nu vreau sa ii supar. Ca sunt simpatici. Si daca doresc, as putea sa fiu eu liderul lor de sindicat. Probabil mi se trage de la sindromul post 1 Mai.

Nu stiu de ce nu mi-a placut ziua asta. 1 Mai muncitoresc. De parca suntem “toti” niste batuti de soarta care muncesc pe branci de dimineata pana seara, morti de oboseala, cu chef de suicid de atata lehamite. Si vine 1 Mai si devin, peste noapte, intrupari ale lui Bolt, cainele superhyper.

Dupa cate am observat simtamintele au fost: feeling mici (“meatrols/mitrols” – suna de parca ar fi ceva spray toxic), feeling mustar, feeling bere, feeling gratar si feeling picnic, feeling padure si mizerie, feeling Vama Veche si Woodstock de Romania, feeling burti la soare, feeling funduri prajite, feeling piei arse (de soare sic), feeling ameteala mare, feeling halci de carne, feeling festiv, feeling barbat, feeling femeie, feeling sad (pe la sfarsitul zilei), feeling ploaie, feeling frig, feeling  carnati, feeling plaja, feeling carbuni, feeling Yeeey sunt liber, feeling beat, feeling doar ametit, feeling mare, feeling de ce am nisip in nari, feeling mi-am pierdut camasa, feeling nu mai am bani, feeling ars, feeling mi-e rau, feeling am dormit la usa cortului? feeling cine-i tipa/tipul asta? Feeling high, feeling liber, feeling prajeala, feeling cum ajung acasa, feeling ceafa de porc, feeling ecologic (in comuniune cu mama natura), feeling 1 Mai, adica.  

Iar eu? Feeling meh…Ca doar de 1 Mai, cand se presupune sa nu misti un deget, toata lumea munceste din greu.  Se lupta cu micii care, pana la sfarsitul zilei, ii doboara oricat de mici ar fi ei. Offf…

Si eu nu am putut fi Bolt anul asta, ci doar Snoopy. Dar tot catel e. Si simte si el.

Va imbratisez dragastos, ca o simtitoare ce sunt.

M.

Orgoliul de a fi ...om

Googling googling, am dat peste niste harti nu foarte flatante la adresa noastra, ca natiune. Pentru spanioli suntem “diaper changers” (schimbatori de scutece), pentru turci “gypsies” (tigani, sic-Cine vorbeste!), iar pentru Berlusconi “cheap pussies” (nu vreau sa traduc, intelegi tu). Pentru cei care nu stiu, Berlusconi e fostul premier la Italiei care a avut mai multe flings cu mandre  din Romania. Deloc flatant. Deloc flatant. Bine, hartile exprimau niste stereotipuri. Dar, stii, la urma urmei, tot ce se spune acolo reprezinta adevarul. Pentru ca tu esti cel care schimba scutecele in Spania bebelusilor si batraneilor, deopotriva. Pentru ca tu te duci in Turcia la all inclusive si te comporti ca un flamand, in sala de mese si langa piscina. Si poate, pe toata perioada sejurului, nici macar nu ajungi sa vezi marea. Pentru ca tu esti atat de ieftin incat sa te vinzi italienilor pentru niste falsuri Vuitton sau Dolce.

Vei spune ca tara ta nu iti ofera posibilitatea de a munci. Ca nu esti platit pe masura abilitatilor tale. Ca nu esti respectat. Ca toti sunt mincinosi si hoti. Ca toti sunt superficiali. Sunt de acord cu tine. Si sunt de acord ca, poate, ti se ofera alte/mai multe sanse “dincolo”. Dar doar intr-o anumita masura. Pentru ca nu pot sa inteleg de ce aici, in Romania, iti e rusine sa postezi poze de pe santier iar Facebook-ul tau are doar poze cu tine de pe la tot felul de chermeze, cu tot felul de gagici si masini, oameni de bine si cool, in timp ce dincolo nu ai nicio problema in a poza fericit, imbracat in uniforma si lucrand din greu. Pentru ca, aici, iti e rusine de bunica de la tara (tu esti orasean cu acte in regula), care poarta batic si zadie. Si tu te duci un metru in fata ei sa nu creada lumea ca sunteti rude. Pentru ca, aici, copiii abandonati sunt ingrijiti de voluntari straini, iar batraneii sunt si ei, pe undeva, acolo, uitati de lume. Pentru ca, aici, nasul tau fin nu suporta miasmele din spitale sau aziluri. Dar suporta tot ce i se ofera “dincolo”. Slujbe pe care le refuza indienii si nigerienii. Slujbe pe care cei de acolo nu le mai presteaza pentru ca, cica, au apanajul unei natiuni binecuvantate. Si tu? Accepti sa schimbi scutece, sa culegi cirese, sa faci pe dadaca la familii de nigerieni abuzivi. Si sa taci. Pentru ca nu ai niciun cuvant de spus si te supui, tacit si inghitind in sec. Aceasta tacere si supunere pe care nu le-ai cunoscut aici. Aici erai galagios si teribilist. Aici…

Vei spune ca ai facut o facultate si tara ta nu iti ofera nicio sansa. Dar chiar meritai sa faci o facultate?  Chiar? Nu! Pentru ca, poate, inca nu stii sa scrii cu doi “i”, poate nu stii sa scrii doua cuvinte legate, nu stii sa stai intr-o banca fara sa te scarpini sau sa pari obosit si “rupt”, nu stii sa faci distinctia dintre scoala si club, nu stii sa te supui regulilor, nu stii sa iei notite, ci freci telefonul la nesfarsit (feeling plictisit pe la vreun curs), nu stii sa te uiti in ochii celui cu care vorbesti, nu stii sa spui “Buna ziua”, “multumesc” si “iarta-ma”. Stii, de un an incerc sa gasesc un instalator. Si nu reusesc. Pentru ca fostul instalator, mosuletul acela simpatic, hatru si meserias, care nu avea 1 milion de diplome, a murit. Si crede-ma, merita tot respectul. Respect pe care tu nu il vei avea pentru ca nu stii sa faci nimic. Nu vrei sa te ridici din pat, student fiind, pentru o slujba draguta de 4 ore/zi pentru ca nu ti se da un salariu de peste 10 milioane. Nu vrei sa acumulezi experienta si sa ti se deschida niste portite, stand pe langa persoane care déjà sunt consacrate. Nu vrei sa participi ca voluntar la nimic pentru ca nu iti “pica” nimic. Si asta spune multe. Ca esti egoist si lipsit de generozitate. Si lipsit de capacitatea de a privi in ansamblu. Dar te invit sa pleci dincolo, sa inveti pe propria piele (si nu de la TV) ce inseamna sa “tragi”. Din greu. Dar am o rugaminte, scuteste-ma de postari genul “Feeling blessed”, “Feeling in al 9-lea cer”, ca nu te cred!

M.

P.S. Iarta-ma, telefonul te-a invatat, totusi, sa folosesti ceva. Un deget. Ca e smartphone, nu? Dar, il meriti. Cum de ai smartphone aici si, totusi, nu ai un loc al tau? Oare? Inseamna sa ai prioritati!