Bon Appétit…

A avea un punct de vedere personal este ceea ce te diferenţiază de ceilalţi. Cred că fiecare om este interesant în felul său tocmai datorită acestui touch de altfel. Acum…de ce scriu şi voi continua să scriu despre diverse locuri din oraş, atrâgându-mi, în acest timp, atât de multă iubire încât nu pot să o mai gestionez? Pentru că, trăind într-o lume a serviciilor, mi s-a acrit să accept şi să înghit tot felul de scăpări ale unora şi altora care continuă, în virtutea inerţiei, să se joace cu nervii mei pe care nu îi vreau creţi sub nicio formă. 

 Motivele mele sunt următoarele:

1.      Imi place să socializez pentru că sunt un animal social şi nu trăiesc într-o scorbură. Prin urmare, îmi place să ies în oraş, să mă bucur de compania prietenilor mei şi să petrec timp DE CALITATE cu ei. Dar cum posibilitatea de a alege unde să mergem se rezumă la vreo două locuri, calitatea de care vorbeam o ia razna, părăsindu-mă cu delicateţea unui buldozer.

2.      Nu aleg anumite localuri, hmmmm… să le spunem “fancy”, deşi cuvântul acesta îmi provoacă o mică migrenă, doar ca să moară lumea pe Facebook de pizmă.  Aleg anumite localuri pentru că mă gândesc că oferă servicii de calitate, cel puţin la nivelul pozelor de pe pagina lor de Facebook. Stiu că de multe ori pozele mint atât de frumos, dar mă aştept totuşi la ceva asemănător. Bineînţeles că de multe ori e foarte bine, dar sunt momente când ai vrea să vorbeşti cu managerul, ca într-o lume civilizată, dar te răzgândeşti pentru că ştii foarte bine ce reacţie ar avea. Adică el sau ea, ameţitor de importanţi, s-ar coborî la nivelul meu, o buburuză aka un client nemulţumit de pata de pe paharul de apă sau peştele care continuă să îmi tragă cu ochiul din farfurie? Doamne, ce-a fost în capul meu? Dar eram doar o buburuză şi nu gândeam precum un bondar. Iar în acel moment, în ciuda răbdării şi încercării de a-mi explica că se mai întâmplă, ajung să mai tai un nume de pe listă.

3.      Când stau o oră cu un pahar gol în faţă şi nimeni nu mă bagă în seamă, nu ar trebui să tac pentru că nu sunt în sala de aşteptare din autogară. Nu este datoria mea să mă agit şi să dau din mâini ca o apucată să atrag atenţia stimabilului domn care mă serveşte sau, mai bine spus, ar trebui să mă servească. Domnul sau doamna respectivă ar trebui să fie atenţi la tot ce se întâmplă la mesele lor, să fie serviabili şi drăguţi. Mda…serviabili şi drăguţi pentru că e vorba de un local şi nu de Chateau d'If  unde eu sunt închisă pentru 14 ani aşteptând să mi se arunce farfuria pe sub gratii impreună cu o coadă de şoricel. Pe care eu să o înfulec dintr-o înghiţitură iar după aceea să fac 14 temenele milostivilor gardieni ai apetitului meu.

4.      Când mi se aduce un fel de mâncare care nu arată deloc ca în meniu, nu pot să tac şi devin (eu) şi mai fierbinte decât sunt déjà. Pastele nu se mănâncă cu cuţit şi furculiţă şi ar trebui să fie calde, nu să stea furculiţa înfiptă, dreaptă în ele ca şi coloana lui Brâncuşi. Salata nu ar trebui să conţină şi cotorul că nu sunt un iepure preistoric cu colţi de un metru şi fălci pe măsură. Uleiul nu ar trebui să plutească ca o mâzgă în farfurie. Lava cake cu îngheţată nu se mănâncă cu furculiţa. E lavă…curge! Iar îngheţata nu se mănâncă cu polonicul. Dar când i-am cerut domnişoarei care ne servea două linguriţe şi-a cerut scuze, biata de ea, spunând că aşa a zis manageru’ că se mănâncă. Uuu!! Dacă el a zis aşa, atunci, să ne chinuim să nu ni se scurgă lava printre zimţi. Iar dacă eşti un local care te respecţi, ar trebui să ştii că băutura se serveşte odată cu mâncarea şi nu după zece minute după ce ai terminat de mestecat. Dar poate le place de mine însetată, cu ochi mari şi întrebători.

5.      Când mă serveşte vreun el al cărui nume invariabil se termină în y, dar habar nu are să toarne vinul, sunt mai mult decât fierbinte. Deja am febră şi nu e bine deloc. Y ar trebui să ştie că nu se toarnă vinul peste masă, peste farfuria mea, atingându-mi din greşeală faţa, în paharul celui care stă în faţa mea. Aşa ajung să am în mâncare arome de la detergentul cu care şi-a spălat cămaşa. Iar când mai face şi glumiţe de prost gust cu “fetele”, îmi vine să-l pocnesc.  Treaba lui este să servească şi să fie profesionist, nu să îmi râdă cu dinţii care au nevoie urgent de reparaţii, de cantitatea de alcool comandată. De fete. Ele trebuie să se înece în limonadă veşnic, iar el într-un butoi de vin pentru că alcoolul îngraşă, după cum bine ştim, iar Y, un Dionisos inimos şi delicat, mare iubitor de zeiţe silfide vrea să ne păstreze intacte, conservate în apă şi lămâie. Deşi eu ador limonada.

6.      Când am un punct de vedere şi îl exprim, mă înnebunesc privirile celorlalţi: dezaprobatoare, răutăcioase, deloc solidare. Se uită la mine ca la o idioată fandosită. Iar eu nu sunt nici idioată nici fandosită. Eu am doar nişte cerinţe minime: să arate totul ca în fişa de prezentare şi să fie gustos. Atât. Dar voi de ce acceptaţi? Ieşiţi cumva doar ca să postaţi poze cu cheesecake-uri de 13 lei şi salate de 34 lei astfel încât să vadă lumea că aveţi bani? Ieşiţi doar ca să îngurgitaţi, indiferent că vă place sau nu? Nu ieşiţi să vă simţiţi bine? Să mâncaţi ceva delicios? Să beţi ceva savuros? De ce vă mulţumiţi cu atât de puţin? Nu vă îndemn acum să fiţi nişte rebeli sau să vă certaţi. Nu. Pur şi simplu puteţi să atrageţi atenţia asupra unor lucruri care nu vă convin. Incetişor, subtil, fără să ridicaţi tonul. Stiu. Este destul de dificil să faceţi acest lucru mai ales că mulţi dintre angajaţi au tendinţa de a ridica ei tonul. Stiţi ce fac eu? Ii întreb pur şi simplu, bineînţeles, zâmbind ironic (şi chiar îmi iese): “Mă certaţi?” Iar ei se blochează. Pam pam. Ah… dar am uitat selfieurile din toaletele localurilor. Gresia Si oglinzile fac diferenţa. Stiţi că în oglinzile acelea toţi părem mai frumoşi, nu? Este şi acesta un motiv să socializezi.

7.      In final, nu pot să accept scuze cum că oraşul meu e mic, iar serviciile pe măsură. Nu cred că nu se poate. Dar poate este mai “fancy” (uite-l, migrena îmi dă târcoale) să nu comentez, să nu încerc să schimb ceva pentru că, na, e doar un târg din provincie. Dar aerele plutesc peste tot, ca un norişor înfumurat. Nu pot să accept lucrurile acestea. Clienţii sunt cei mai importanţi. Recenziile lor ar trebui să dea de gândit, să vă facă să vă doriţi să fiţi mai buni, cei mai buni. Clienţii sunt cei care vă aduc profit. Ocupaţi-vă de ei!

Bon Appétit!

M.

Prietenele mele, fetele...

Prietenele mele sunt făpturi fabuloase, misterioase, ciudate, fantastice, magice, vanitoase, pretenţioase, preţioase, calde. Prietenele mele sunt prinţese atemporale, eroinele poveştilor din viaţa mea. Blonde, brunete sau roşcate, înalte sau mignone, prietenele mele sunt ingredientele delicioase ale existenţei mele. Prietenele mele sunt unice.

Ele mă fac să râd. Ele mă fac să zâmbesc. Ele mă fac să fiu mai bună. Dar acum, ştiu sigur că e mai bine să fii norocos decât bun. Eu sunt o norocoasă pentru că le am pe ele în viaţa mea. 

                                                                                 Sursa: arhiva personala

E mama, prinţesa frumoasă cu suflet mare şi multă răbdare, prietena căreia pot să îi spun tot şi care mă înţelege de prea multe ori. E Alia, sora mea, prinţesa pupicurilor şi îmbrăţişărilor. E Nona, prinţesa levănţică, delicată şi gingaşă ca un bujor stropit de roua dimineţii. E Mona, prinţesa călătoare, prietena mea de o viaţă. E Madi, prinţesa arhitectă, frumoasa genială. E Ralu, creatoarea măiastră, din ale cărei degete magice ies rochii de poveste. E Meda, prinţesa zâmbitoare, spumos de veselă. E Andreea, prinţesa roşcăţică, cu atitudine şi bătăioasă. E Ioana, prinţesa mării, îndrăgostită de oamenii frumoşi şi buni. E Raluca, prinţesa profesoară, carismatică şi veselă veselă. E Ioana, prinţesa senzuală, cu o inimă mare mare şi un botic adorabil. E Suzy, prinţesa pisicuţă. E Felicia, prinţesa elegantă, femeia superbă care aş vrea să fiu. E Mitzi, prinţesa excentrică, cu părul albastru (acum). E Felicia, prinţesa curajoasă şi foarte deşteaptă. E Anda, Andreea, Lia, Victoria, Alexandra, Gia, Cristina, Ioana, Amalia, Nicoleta. Ele sunt prietenele mele, fetele pe care le iubesc.

Iar celorlalte prinţese, prinţesele mele cititoare, le doresc o primăvară magică, cu mult soare, iubire şi obraji îmbujoraţi! Un pupic special pentru Victoria, pentru bunatatea şi generozitatea postărilor ei cu privire la o cauză la care eu ţin foarte mult.

La mulţi ani, prinţeselor!

M.

Medical Cosmetic by Nicoleta Sabou…

Frumoasele mele, pentru că a venit primăvara şi toate avem nevoie de un pic de pampering,  să fim şi mai strălucitoare decât suntem, vreau să vă recomand un salon: Medical Cosmetic by Nicoleta Sabou. Cred că ştiţi cât este de important să ai o cosmeticiană bună care să îţi cunoască faţa, corpul, să îţi dea sfaturi, să te certe când este nevoie (şi eu am nevoie de cineva care este mai încăpăţânat şi mai tiran decât mine în acest domeniu), la urma urmei să te aprecieze ca individualitate, cu trăsăturile şi caracteristicile tale. 

 Sursa: Medical Cosmetic by Nicoleta Sabou

Uite, mie îmi place să merg la Medical Cosmetic pentru că este extrem de profesionist şi curat. Ajungi, urci scările şi intri în cabinet. Totul este alb, imaculat, te întinzi pe pat iar în faţa ta ai un perete de sticlă prin care poţi să vezi copacii şi cerul. Iar Nicoleta este o drăguţă afurisită, o bătăioasă care îţi spune verde în faţă ce are de spus cu ajutorul căreia m-am dezbărat de prostul obicei de a sta veşnic cu mâinile pe faţă. Deşi eu nu postez prea multe poze în care îmi arăt faţa, am înţeles că faţa mea are potenţial pe termen lung, că nu îşi arată vârsta reală şi mi-am spus de ce să nu am şi mai mare grijă de ea?  Eu fac tratamente simple, neintruzive, cu oxigen hyperbaric, sunt foarte atentă ce mănânc şi am grijă să beau multă multă apă în fiecare zi. E aproape un cliché şi fost o corvoadă la început, mă simţeam ca o raţă, dar după o vârstă trebuie să înţelegem că totul depinde doar de noi şi de ambiţiile noastre. Ultimul tratament pe care l-am făcut se numeşte Time Interceptor. 

 Sursa: Medical Cosmetic by Nicoleta Sabou

Este un  tratament care necesită trei şedinţe şi cuprinde: peeling, mască contur ochi şi buze, mască globală/masaj, ser antirid şi conţine o mulţime de boostere. Acest tratament are efect de hidratare profundă, catifelează pielea, umple ridurile, îmbunătăţeşte elasticitatea, îmbunătăţeşte sinteza lipidelor, previne contractura musculară, este antioxidant. Pielea mea este strălucitoare şi catifelată. 

Sursa: Medical Cosmetic by Nicoleta Sabou

Si m-au complimentat fete şi ştim noi cum sunt fetele. Aşadar, dacă vreţi să fiţi şi mai frumoase decât sunteţi, să descoperiţi secretul tinereţii înfloritoare, faceţi o vizită Nicoletei. Dar, fetelor, nu uitaţi, zâmbetul este arma noastră secretă! Zâmbiţi şi fiţi zglobii în această primăvară surprinzătoare!

M.

Fii deşteaptă în luna lui Mărţişor…

Intotdeauna mi-au plăcut femeile independente, femeile cu atitudine, femeile excentrice, femeile care au umor, femeile cu defecte. Sunt convinsă că, deşi greşesc şi ele, trebuie să fie şi ceva bun în greşeala lor. Imi plac femeile deştepte, femeile care au opinii, cele care au un cuvânt de spus. Imi displac mironosiţele, fandositele, femeile dependente de obiecte, femeile prostuţe, cele care tac mereu şi nu au nicio părere. Nu înţeleg de ce, în ultima vreme, este atât de uncool să înveţi, să citeşti, să fii curios, să fii deştept. Este chiar atât de greşit să înveţi, să vrei să ştii, să vrei să cunoşti, să poţi da replici inteligente şi să nu te rezumi la ceva banal, răsuflat şi tâmp? 

 Sursa: arhiva personala

Eu cred că cel mai cool lucru care există este inteligenţa. Punct. Si ca să ştie toată lumea, femeile deştepte au şi ele sâni, posterior, picioare frumoase, poartă şi ele stiletto, dantelă, rochii diafane dar îl au pe vino-ncoa’. Sunt senzuale, atrăgătoare, şmechere, dar, mai presus de toate, au o atitudine. Care nu poate fi neglijată. Femeile deştepte sunt periculos de atrăgătoare, debordant de simpatice şi delicioase. Femeile deştepte sunt un fir de marţisor şi nu mărţişoare mari şi lucioase. Femeile deştepte sunt lalelele şi trandafirii albi. Femeile deştepte au replicile în geantă şi nu poartă genţi pe post de replici. Femeile deştepte sunt aceste făpturi zglobii şi diafane care se învârt printre noi, puţine dar speciale. Dar ele sunt aici. Iar când le vezi, spune-le ceva interesant iar ele, sigur, îţi vor zâmbi! Aşa că, fetelor, fiţi deştepte în luna lui Mărţişor!

M.