Educaţie vs Ignoranţă...

Rasa umană a înregistrat progrese semnificative în ultimele 7 milioane de ani. De la Neanderthali, care au locuit în peșteri, până la noi, aceste specimene „sofisticate” ale epocii jet set,  am parcurs un drum lung. Astăzi, pe măsură ce ne pregătim să devenim o planetă de 8 miliarde de oameni (sic...), putem răspunde la întrebarea dacă ne este mai bine decât le era strămoşilor noştri? Desigur, accesul la necesitățile de bază ale vieții nu a fost niciodată mai ușor. Electricitatea, alimentele și igiena au îmbunătățit considerabil calitatea vieții noastre. Dar, eu cred cu tărie că singurul element esențial care ne separă de predecesorii noştri, care ajută la crearea unor societăți mai bune și ne oferă un sentiment de libertate este EDUCAŢIA.

În aceste zile ciudate, în care te întrebi cum va fi viaţa ta de acum încolo, educaţia este cea care te diferenţiază de „ceilalţi”. Ignoranţa îţi ucide sufletul, mult mai repede decât acest virus care pândeşte ca o hienă flămândă, gata să te înhaţe, şi de ce să nu o spunem, ajutat de unii dintre noi. Toţi simțim plictiseala și frustrarea de a fi izolați social. Toţi simțim durerea de a pierde oportunități. Toţi simțim discomfortul de a purta măști în public. Simțim dezamăgirea că pierdem  evenimente sportive, concerte și filme. Aceste consecințe ale distanțării sociale se pot simți mai reale decât pandemia. Dar...

De cele mai multe ori, în multe domenii, oamenii incompetenți şi ignoranţi nu recunosc  sau, mai bine spus, nu pot recunoaște - cât de incompetenți şi ignoranţi sunt. Un exemplu banal – ca să vorbeşti corect, utilizând  corespunzător regulile de gramatică, trebuie să ai o bună cunoaștere a acestor reguli, ceea ce este imposibil în cazul incompetenţilor şi ignoranţilor.  Ignoranţii – şi, deşi în ciuda faptului că  toţi suntem incompetenţi sau ignoranţi în anumite lucruri – nu reuşesc să vadă defectele gândirii lor sau răspunsurile care le lipsesc. Ceea ce este curios este că, în multe cazuri, incompetența şi ignoranţa nu lasă oamenii dezorientați, nedumeriți sau precauți. În schimb, incompetenții sunt adesea „binecuvântați” cu o încredere deloc la locul ei, plină de ceva care îi face să creadă că, de fapt, sunt atotcunoscători şi nemuritori.

Să fiu mai clară. Există experți în știință, în artă și în cultură (inclusiv sport). Eu una sunt expertă DOAR în domeniul meu şi, de exemplu, prefer să pictez după numere, pentru distracţie. Şi vreau să ascult oamenii de știință și să învăț de la ei. Dar ascultarea și învățarea nu înseamnă că îi urmăresc orbește. Să fiu şi mai clară. NU ŞTIU TOT. Înseamnă că trebuie să ÎNCERC să învăț, iar acest lucru necesită ascultare. O abilitate dezarmant de simplă.

Ce știu și pot spune cu certitudine este că oamenii sunt oameni și că toți ne confruntăm cu stimulente în luarea deciziilor noastre, ne bazăm pe fluxuri de informații pentru a lua aceste decizii. Când aud un politician vorbind, înţeleg că orice spune este direcţionat înspre a obţine voturi şi contribuţii în campanie, ceea ce este o constrângere. Când aud un jurnalist vorbind, înţeleg că trebuie să îmi atragă atenţia cu orice preţ într-o lume plină de activități care mi-ar putea distrage atenția de la el, ceea ce este din nou o constrângere. Iar când aud vorbind un expert, înţeleg că are o poziție și o reputație de menținut în spațiul public și aceasta este o constrângere constantă împotriva căreia el cântăreşte ceea ce spune.  
Dar TU, pune întrebări despre autoritatea presupusă, autoritatea valorică câștigată, tratează-i pe ceilalți cu demnitate și respect, așa cum ai dori să fii tratat TU, ascultă şi învaţă!  

Această cale este cea care te va ajuta să găseşti un echilibru al compromisurilor pe care trebuie să le facem toţi acum şi vei reuşi să îţi trăieşti  viața ca un individ falibil, căruia nu îi este frică să admită că se poate înşela, dar este capabil să se autoguverneze.

Namaste!

M. #pierdutaprintrecuvinte