De 1 iunie, aş vrea să răstorn paharul…

Sunt un adult. Plătesc taxe. Conduc o maşină. Scriu o carte. Beau cafea. Folosesc aţa dentară. Mă uit la Money Heist. Îmi aduc aminte chiar şi să reciclez…
Dar săptămâna trecută, întâmplător, am zărit-o pe “Matilda” în bibliotecă. Am scos cartea şi mi-am trecut degetele peste paginile ei. M-a dus înapoi la bucuria, prostioarele și minunea copilăriei. În loc să mă bucur de Matilda prin ochii critici, necredincioși ai unui adult, m-am simțit ca un copil din nou. Îmi aduc aminte, că atunci când am citit cartea prima dată am avut această senzație rară de a fi transportată total și complet în lumea altcuiva, începând cu prima pagina şi până la ultima.
Oh...Se întâmplă atât de rar să renunțăm la presiunile și responsabilitatea vârstei adulte. Și nu știu voi, dar atunci când am această ocazie, tind să o umplu cu indulgențe foarte adulte. Iar acest lucru lasă timp puțin sau deloc pentru îngăduința bucuriilor simple. Este bucuria care vine din găsirea extraordinarului în obișnuit.
Tu îți amintești când ai văzut zăpadă prima dată? Sau când roțile bicicletei s-au învârtit atât de repede pe o pantă, încât nici nu puteai să îţi ții picioarele pe pedale? Dar de emoția de a dormi la un prieten într-o noapte de școală? Sau ultima dată când ai mâncat ciocolată fără să te gândești la calorii? Îți amintești acel miros perfect al unui set nou de creioane de desen?
Mai poţi face roata ţiganului? Eu sunt destul de sigură că nu îmi aduc aminte...

“Nu pot să uit felul ciudat în care ţi s-a luminat faţa după ce ai răsturnat paharul ultima dată. Erai parcă transportată în altă lume.

- Vreţi să spuneţi că făcând asta poate să mi se întâmple ceva rău? Asta vreţi să spuneti, domnisoara Honey?

- Te simţeai ciudat, nu-i aşa?

- Mă simţeam minunat, zise Matilda. Pentru o clipă am zburat dincolo de stele cu aripi de argint. V-am spus asta. Şi vă mai spun ceva: a doua oară a fost mai uşor ca prima dată. Mult mai uşor. Cred că este la fel ca şi cu orice altceva. Cu cât exersezi mai mult, cu atât e mai uşor.” (Matilda, Roald Dahl)

Sursa imagine: Maia Veres

Nu sunt sigură că pot să pretind că am mai exersat… Şi am uitat cât de minunat poate fi.

La un moment dat, în ultimii ani, mi-am ajustat ferm cadranul distractiv la „adult” și, astfel, am început să ratez multe oportunități de fericire sublimă. Pe lângă faptul că m-am desensibilizat la obscen și la oribil, la maturitate, m-am desensibilizat cumva şi la acele mici lucruri care mă făceau fericită când eram copil.
Bănuiesc că nu sunt singură în această situație iar, dacă simţi la fel, atunci este, cu siguranță, timpul pentru o resetare.
Pentru că știi ceva?
“Niciodată să nu faci ceva cu jumătate de măsură, dacă vrei să-ţi meargă. Întrece orice limită...Fii sigur că tot ceea ce faci este atât de nebunesc, încât este de necrezut.”

La mulţi ani, copii mari şi mici!

M. #pierdutaprintrecuvinte

P.S. “Matilda”, cartea scrisă de fantasticul Roald Dahl (poate vă amintiţi de Charlie şi fabrica de ciocolată), spune povestea unei fetițe de 5 ani cu părinți groaznici, care adoră să citească și să dezvolte puteri magice pe care apoi le folosește pentru a-i învăța pe adulţii urâcioşi lecțiile pe care le merită.