Bărbaţii care scriu sunt…

Bărbaţilor le plac femeile care scriu. Chiar dacă nu vor recunoaşte niciodată. Si, uite, pentru că m-am răzgândit şi nu voi scrie despre bărbaţi care citesc, le dedic postarea de azi. Bărbaţilor şi mai ales, bărbaţilor care scriu. Bărbaţii care scriu sunt…magici. Pentru că ei ne transformă în muze, frumoase, minunate, fermecătoare, misterioase, ciudate, fantastice, iubite, soţii, amante, mame, surori, soacre, oribile, isterice, iubitoare, vrăjitoare, monştri, zâne, gânditoare, înţelepte, prostuţe. Şi nouă ne place. Mult de tot. Spre deosebire de alţii, bărbaţii aceştia care scriu îl au pe acel ceva, pe vino încoace, arătoşi sau urâţei, sclipitori sau ciudat de taciturni, pretenţioşi sau nepăsători, nişte maimuţele ciudate şi pletoase de multe ori, ochelarişti, carismatici sau plictisitori. Dar ei au acel ceva, acel ceva pe care ceilalţi nu îl au, acel ceva care atrage ca un magnet cele mai frumoase femei. 

 http://www.alphamaletraits.net/2015/09/alpha-male-quotes-don-draper-quotes.html

Pentru că ei au parte de cele mai frumoase femei. Dar oricât ai fi de zână, ai putea rămâne insensibilă când cineva ţi-ar şopti “Ţie amorul îţi penetrează mintea, ţi se mută în cap după aceea. Tot ce gândeşti e cald. Eşti mereu caldă. ….Dar ce forţă ai de a păstra iluzia! Ştii cum se simt bărbaţii după ce au avut o femeie. Le vine s-o dea jos din pat. Cu tine e la fel de înălţător după ca şi înainte. De tine nu mă satur niciodată... Înviere după înviere... Nu sunt decât ce-ţi imaginezi tu că sunt.” (Henry Miller, Tropicul Cancerului)?  Miller, dragul şi genialul de el. Nu ştiu ce ai mai putea vrea. El vrea să fie… Chiar dacă el  te numeşte “creatură irezistibilă”, “monstru”şi “floare” în aceeaşi frază, “întreaga [ta] făptură” se roteşte în direcţia cerului. Pentru că ţie îţi place să ţi se vorbească. Să ţi se spună lucruri iar bărbaţii care scriu ştiu să şoptească, ştiu să spună lucruri pe care alţii nu reuşesc nicicum. Bărbaţii care scriu ştiu cele trei lucruri pe care pot să le facă pentru o femeie: să o iubească, să sufere pentru ea sau să o transfome în literatură. Miller, băiatule…Bărbaţii care scriu sunt nişte monştri, mai mari sau mai mici, dar nişte monştri speciali. Bărbaţii care scriu sunt sexy. Cei care nu se tem să viseze, ştiind că oricând pot să cadă de pe norişorul pe care plutesc. Cei care riscă, cei care  folosesc cuvinte, iar cuvintele, dragelor…te înalţă sau te doboară, te înconjoară, te iubesc, te urăsc, te zăpăcesc, te mint, te…. Când eram studentă, eram îndrăgostită de Mircea Dinescu. Mi se părea cel mai frumos şi cel mai deştept, în puloverele tricotate de soţie, cu vesta cea neagră şi cămăşile cu guler rusesc, aşa…nearanjat şi certăreţ. Am şi două cărţi cu autograf. Pe una dintre ele a scris “Cu simpatie”. Nu “cu drag”, ci “cu simpatie”. Dar pentru mine a fost magic.”Cuvântul acela, “simpatie”, a fost multă vreme iubirea. Cuvintele şi necuvintele cu care ei se joacă. Cam asta e cu bărbaţii  care scriu. Cred.

M.

P.S. Maya, Miller is and will always be…