Este o postare scrisă la nervi aşa că îi rog pe toţi
calmii, zeniştii, chakriştii şi toţi cei care locuiesc în zone cu 2 maşini pe
stradă şi 10 de locuri de parcare să nu citească.
Oradea…Decembrie, deşi temperatura de afară este
destul de ridicată (am muşcate înflorite pe balcon şi brad în casă…California
dreamin’) contribuind şi ea la încreţirea nervilor mei…Se apropie Crăciunul şi,
ştiţi, toată suflarea este cuprinsă de febra cheltuirii banilor…Rogerius… epicentrul…miezul…buricul…focarul…SO
NOT!!!
Să-mi explice şi mie cineva ce are zona asta de se
îmbrânceşte lumea ca nebună! Că doar nu s-a descoperit nicio groapă plină de
aur, nu e central universului, nu e străbătut de nicio paralelă, e într-o
construcţie perpetuă, e plin de spitale ceea ce e bad jinx şi plin de magazine cu
manechine care zâmbesc monstrous pe Coposu. Nu pricep! Pentru ce naiba te-ai
învârti ca un bezmetic o oră pe ceas să găseşti loc de parcare? Doar ca să îţi cumperi
bomboane de pom din piaţă??? Să bei o cafea la Danesa??? Ai o scuză doar dacă
se întâmplă să locuieşti în magnifica zonă. Si eu mă număr printre cei “binecuvântaţi”
să se învârtă în acest cerc vicios al nenorociţilor în căutarea unui loc de
parcare. Deşi am abonament de riveran. Dar nu pot să parchez în curte. Din mai
multe motive. Ca să ajung în curte trebuie să trec pe lângă tirurile celor de
la Unicarm. Care sunt nişte bestii. Si tirurile şi şoferii. Si nu e deloc situaţia
din Frumoasa şi bestia. Nuuuu! Apoi, dacă am norocul să ajung în curtea
blocului, voi fi întâmpinată de nişte fiare vechi aka maşinile vecinilor
septuagenari care stau parcate de ani de zile în acelaşi loc, iar ei îşi
contemplă avuţia de pe balcon. Iar eu ajung din nou în situaţia să îmi
contemplu ridurile de pe frunte de la atât de mult încruntat şi bombănit!
Dar azi…azi a fost o zi superbă…de-a dreptul magică!
Eu sunt such a sucker, fricoasă, fraieră şi prea bine crescută când vine vorba
de autorităţi, poliţie, parcări, amenzi şi alte blocaje şi azi este marţi. Si
ce dacă e marţi, s-ar întreba unii. Ei bine, marţi şi joi sunt cele două zile
fatidice ale săptămânii când se deratizează străzileşi când eu intru în sevraj.
Iar eu, la fel ca cetăţeana Miţa Baston, o ghinionistă (pentru că pur şi simplu
uit când e marţi şi când e joi şi nu am chef să îmi pun reminder zilnic pe
telefon şi pentru treaba asta) care şi-a găsit roţile blocate de 2 ori şi a plătit
amenzile respective plus taxa care reprezintă perioada de timp scursă de la
blocarea roţilor şi până la descoperirea blocajului, încerc să mă conformez
regulilor. Să parchez pe dreapta sau pe stânga. După caz. Dar azi nu am găsit loc pe dreapta.
După ce m-am învârtit 45 de minute de am ameţit, timp în care, spre ruşinea
mea, am abuzat de limbajul birjăresc. Si am parcat pe stânga. Dar, pentru că
acum suflu şi în iaurt, am sunat la numărul de telefon de la parcări – 0259436276
- la care nu a răspuns nimeni. O fi febra gătitului şi toate doamnele de acolo
sunt acasă? Sau e zi scurtă? După aceea am sunat la un alt număr de telefon,
tot parcări, pe care l-am găsit pe stâlpul de la parcări. Evrika! Noroc cu stâlpii! Mi-a răspuns un domn foarte
amabil care era uimit că mi s-au blocat roţile anul trecut. Cică nu se mai
practică această chestiuţă de 2 ani. Hmmm…oi fi eu excepţia de la regulă? O fi
zona de vină! Stiu eu! Rogerius! Dumnealui nu ştia nimic în legătură cu
deratizarea stradală aşa că mi-a dat un alt număr de telefon de la Poliţia
locală.Ţrrrrr!!!! Nimic. Bineînţeles că telefonul se încăpăţânează să rămână
mut. Ok. Decid să fiu şi eu vitează de data aceasta şi îmi abandonez maşina pe
stânga. Bineînţeles la 10 minute de casă pentru că eu nu am tupeul, nesimţirea
şi proasta creştere a cuconetului şi grăsanilor
care îşi lasă maşinile cu avariile puse în curtea blocului meu şi ele/ei stau
în piaţă cumparând cârnaţi şi bombonele din fermecata piaţă. Si ştiţi, e mai
frumos să blochez toată parcarea decât să îmi mişc fundicul vreo 10 metri.
Ajung acasă şi încep să google google până dau de un alt număr de telefon. Sun
şi după încercări multiple îmi răspunde o duduie hlizindu-se (presupun că era
toată nuri) care mă conectează la altă linie, linie care nu e cea bună, dar
doamna de acolo îmi spune să nu îmi fac griji pentru deratizarea stradală
pentru că e iarnă şi nu se mai spală străzile. Ufff! Trăiască iarna! Si
aglomeraţia! Si piaţa Rogerius! Si cartierul Rogerius! Si Moş Crăciun.
Si uite aşa s-au scurs vreo 2 ore. Si eu încă am
nişte întrebări legate de felul în care ar trebui să mă comport. Ar trebui să parchez
pe interzis, să ignor toate semnele, să blochez alte maşini şi să merg mai
departe nepăsătoare? Ar trebui să nu mai
dau telefoane, ar trebui să nu îmi pese, ar trebui să am mai mult curaj? Nu
ştiu! Sau poate ar trebui să dau doar un singur telefon, unde trebuie şi toate
problemele s-ar rezolva? Probabil.
M.
P.S. Dragă Moşule, iartă-mă că am fost un birjar azi…Uite,
îmi doresc doar să vizitez Africa şi un Mini Cooper că e mai mic decât maşina
mea şi poate aşa pot să găsesc loc de parcare mai repede şi mai uşor. Si, te
rog, învaţă-le pe doamnele de la serviciile publice să apuce cu mâna receptorul
telefonului (toate numerele încep cu 0259…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu