Tristeţea unei fete vesele…

Si fata veselă e tristă. Tristeţea ei este o mantie întunecată şi bogată de magician care o cuprinde şi o învăluie în faldurile ei, ca nişte viermi înfometaţi. Si ea e atât de tristă, atât de tristă, simte că se sufocă, că nu poate respira, că nu vede nimic, că e atât de mică şi neputincioasă în faţa acestei vrăjitoare perverse care de-abia aşteaptă să îi dea acel sărut pe care ea nu îl va uita niciodată. Tristeţea ei este o transparenţă care pluteşte deasupra ei, o adiere de vânt care i-a îmbujorat obrajii şi lacrimile au început să curgă. De tristeţe. Tristeţea ei este o poveste fără început şi fără sfârşit, spusă de un povestitor nepriceput, cu personaje care o rănesc. Ce trist. Tristeţea ei este o apă adâncă, întunecată, iar ei îi este frică de apă şi nu ştie să înoate.Tristeţea ei este ea pentru că e om şi gândeşte. Si ea ar vrea să nu mai gândească preţ de o oră, o noapte sau o zi şi să se trezească veselă din nou. Tristeţea ei e neputinţa de a se detaşa cu răceală şi de a-şi înţelege colegii de viaţă. Tristeţea ei este tristă. Da…şi fata veselă e tristă.

M.