Still clubbin’ in O City…

Acum sigur îmi tai singură craca de sub picioare, dar ar trebui să îmi cos buzele să nu zic nimic. Si nu vreau să arăt ca mireasa moartă a lui Burton, cu buzişoare cusute, aşa că…Am mai scris despre posibile locaţii/ crâşme/birturi/puburi/cluburi din urbe, dar …a trecut vara, a venit toamna, plouă, e friguţ, nu prea mai îţi vine să tremuri pe terasă (aceeaşi şi aceeaşi) şi eşti în căutarea unui adăpost unde să hibernezi ca un urs sau ursoaică. Pentru că asta va fi toată iarna. Hibernare. Problema este că te-a luat pe nepregătite, ca totdeauna, şi cuibuşorul se va dovedi un piculeţ cam…prea puţin hot.

Dar să vedem care ar fi cele mai atrăgătoare cuibuşoare din Pădurea Minunată:

1.      Voi începe, din nou, cu Eagle. Black Eagle. Mândria şi supremaţia pasajului pe cupola căruia tronează vulturul minune. Din nou, aici trebuie să îţi faci rezervare din timp, din nou te vei înghesui cu lumea “bună” (unii arată ca nişte infractori, iar unele ca nişte dame experte), din nou vei primi aceleaşi coate în spate, din nou te vei mura în transpiraţie la baie (tot mică, tot înghesuită) asta dacă nu primeşti o uşă în nas, din nou nasul tău se va orienta o idée înspre dreapta sau stânga din cauza aromelor, din nou aceeaşi muzică (déjà ştii playlistul pe de rost), din nou muuuult fum şi fumuri, priviri indecent de pierdute şi exemplare teribil de scunde. Dar au avut loc nişte schimbări în spatele şi în faţa barului - cei uber cool despre care vorbeam într-un articol anterior şi-au luat zborul şi ne-au lăsat. Ah! Si aperolul este mai puţin diluat, dar gheaţa predomină totuşi.

2.      Steam. Steamy. Lângă Edison. Cred că fizica a fost materia preferată a proprietarilor celor două. Aburi, Edison, tot ce vrei. Populaţie mai puţin “spilcuită”, consumatori de berică şi chestiuni mai ieftine. Nu am priceput scările din Steam la capătul cărora este toaleta şi casino-ul. Imi place combinaţia: toaletă şi casino. Ambele, locuri de pierzanie. In spatele unor perdele roşii, grele din catifea se petrec lucrurile importante. Recunosc, nu am fost în spatele perdelelor şi s-ar putea să mă înşel. Steamy business.

3.      In Lord’s am fost foarte rar, dar aceeaşi atmosferă oldies but goldies, multe feţe şi fete, mai ridate sau mai întinse. Dar numai de bine despre baie! Mare, încăpătoare şi are oglindă mare!

4.      In Green Pub am fost o singură dată pentru că mi-au spus prietenii că muzica e bună. Ei fuseseră cu o seară înainte. Dar nu s-a mai repetat experienţa. E totuşi un lucru bun că nu sunt repetitivi ca cei din Black. Baia este mare, tipesele care servesc zâmbitoare. Problema este că sunt o grămadă de personaje aflate în acea perioadă ingrată şi nebună numită adolescenţă. Si nu prea pot să savurez nimic în prezenţa lor pentru că mă cuprinde un sentiment de milă (doar un pic) când văd atătea coşuri pe faţă.

5.      Rivo. A fost hitul verii. Din păcate, am nimerit şi o seară cu vânt şi ploaie şi a trebuit să stau înfofolită în pătură. Dar mi-a plăcut. Multă lume, unii mai pestriţi, dar bine, era chiar în epicentrul scandalului cu Cancan. Oradea şi toate guriţele aveau sonorul dat la minim. Poate se datora doar vântului şi ploii care era în culmea extazului, încreţindu-mi părul. Nu te aştepta la o mare varietate de opţiuni culinare, porţiile sunt decente şi nu ca la un local unde nu te mai poţi ridica de la masă fără să tragi scaunul, iar aperolul şi fructele de mare delicioase.

6.      Bali! Bali s-a deschis! Fascinant de plictisitor, cu aceleaşi guroace, aceiaşi gelaţi, aceleaşi mânoace babane, aceiaşi sâni pantagruelici, aceleaşi rochiţe mulate pe tot felul de trupuşoare, aceiaşi ochelari de soare, de firmă bineînţeles (acum predomină Ray Ban, fake sau veritabili, după posibilităţi), aceleaşi chei de maşină, aceleaşi locuri, aceleaşi zâmbete, cu guriţa închisă, decent, suav de decent, aceleaşi coafuri studiate, umflate, cârlionţi mai mari sau mai mici (din nou, după posibilităţi), aceiaşi tipi mortali şi “culi”, cu cămaşa decoltată, aşteptându-l parcă pe Cătălin Botezatu care să le mai desfacă un nasture, veşnic în căutarea prăzii, care uită că ar trebui să fie echipaţi cum se cuvine dacă doresc să se bucure de o partidă de vânătoare pe cinste. Poate ar trebui să facă cursuri de tragere la poligon. Bonzai!

7.      De Life nu mai trebuie să pomenesc pentru că va avea un succes nebun indiferent de sezon. Nişte personaje delicioase, cleioase, lipicioase (să mă înţelegeţi, li se trage de la atât de mult dans), creţe, linse, strâmte, băieţaşi cu pantalonaşi şi pantofiori de la H&M (albaştri, cu talpa albă), cu cămăşi care nu mai trebuie călcate că oricum zbiară de durere, mult mult bronz şi multă voie bună. Viaţa mea!

8.      Tapta. More than a bar… Dacă eşti amator de aperol, te sfătuiesc să îţi comanzi cum ajungi vreo patru pahare pentru că s-ar putea să fii anunţat după vreo 2 ore că nu mai este. Sâmbăta seara. Interesant. Asta înseamnă “mai mult decât un bar…” Muzica e mai mult decât OK, un pic cam tare dar ţipatul a devenit déjà un accesoriu. In schimb, baia este mare, cu o oglindă magică.

9.      Yellow Mellow…rezistă în ciuda vicisitudinilor. Multe feţişoare la pubertate, mulţi băieţaşi teribil de urâţi, cu nişte freze hidoase iar printre ei mai poţi vedea câte un tip care nu are mai mult de 30-40 de ani, dar, având în vedere compania, acesta intră în categoria “bătrâni”. Oare ce-o fi căutând pe acolo? Ah, înţeleg înţeleg…

10.   Tocmai am aflat de o vinotecă pe Moscovei, dar nu am fost înăuntru. Drăguţ. Si cică se construieşte un alt hot spot pe malul Crişului. Drăguţ din nou. Dacă ar putea să ridice nişte paravane împotriva fumurilor expulzate de maşini ar fi perfect, dar mă îndoiesc.

Si acum ţinuta de oraş: fustiţe sau rochiţe, din piele sau ceva imprimeu animalic, coliere minunat de sclipitoare (Zara predomină), părul deosebit de ţeapăn (chestia asta e valabilă pentru ambele sexe şi putea spune, parafrazănd reclama la fixativ, “transpiraţie puternică, coafura rezistă), ca la morţi, nişte tatuaje înfricoşătoare (acum sunt mult mai multe pentru că au mai crescut şi rezistă mai bine la durere), bărbi (mai curate sau mai nespălate), bărbuţe. Nu am înţeles de ce ţi-ai lăsa barbă dacă refuză cu încăpăţânare să crească în anumite zone. Nu te simţi ca un bărbat care începe să chelească? Dar pe faţă. Arăţi ca Deşertul Sahara, cu câte un cactus sau scaiete ici colo. Multe “bodiuri” din dantelă albă, îmbrăţisând nişte trupuri fascinant de diverse, multe cămăşuţe (am observat că tipilor le place să le vorbeşti cu diminutive, delicaţii de ei) cu floricele sau floroace, liane sau ceva plante din junglă, pantalonaşi scurţi (cheekinis) care lasă să se vadă funduleţul trădător al metehnelor posesoarei (mai leneşă sau mai activă la sală) şi multe altele.

Si mai sunt domnii fotografi de oraş. Pac! Pac! Cu aparatele lor mari, ei mici, cu mâinile întinse spre tavan, căutând vreun subiect bun de pozat, cu multe efecte speciale şi mult zgomot pentru nimic.

In final, diminutivul predomină. Totul este mic mic, micuţ, enervant de micuţ. Sperăm la mai mare.

Vă doresc o toamnă hot şi lungă.

M.

P.S. “E grozav, e comod, e uşor!/
E convenabil să fii spectator, spectator !” ar spune Alexandru Andrieş, dar eu zic că e MAGIC!