De ce...

Tocmai am postat o chestiuţă “Cum ai fi arătat acum 100 de ani?” Nu prea obişnuiesc să postez asemenea poze şi treburi, dar chiar mi-a plăcut femeia care aş fi putut fi acum 100 de ani. Si după cum arată femeia aceea, de acum 100 de ani, sunt convinsă că alegerile ei ar fi fost asemănătoare alegerilor mele. Aşa că, acum, azi, mă întreb:  

De ce ar trebui să răspund la întrebări precum “Vai, dragă, dar când te măriţi?”, “Vai, dragă, dar când vrei să ai un copil?”, “Vai de mine, timpul trece!”. Intrebări puse de nişte individe care nu reprezintă nimic pentru mine, nişte vrăjitoare răutăcioase, veninoase, înecate în fericirea lor casnică .  Vai, dragă, când mă mărit, o voi face în secret, doar aşa, să nu ştii tu şi să mai ai un subiect de bârfă şi să te dai de ceasul morţii că nu ştii dacă alesul are maşină sau căruţă, lei sau dolari, păr lung sau păr scurt, ochi albaştri sau negri, dacă m-a cerut la Paris sau la Cucuieţii din Deal, dacă mi-a dat un diamant sau o păpădie şi alte detalii care îti fac ţie viaţa “mai” interesantă. Dar pentru că Halloween bate la uşă, mai poţi să fierbi în tocăniţa proprie…Uuuu… Cine o fi oare el? El e… De-ai şti tu! Trick or treat!

De ce ar trebui să mă iau la întrecere cu cei de vârsta mea? Eu credeam că fiecare are ritmul propriu. Imi dau seama că societatea funcţionează după nişte reguli, dar dacă nu ar fi câţiva care le-ar încălca, unde ar mai fi sarea şi piperul de toate zilele?

 De ce ar trebui să ascult poveşti despre plozi care nu mă interesează? Recunosc, eu sunt una dintre acele “plictisite” pentru care există doar câţiva copii frumoşi şi pe care îi iubesc şi atât. Bineînţeles că acum îmi voi ridica în cap toată tagma mamelor, dar, dragelor, eu nu sunt membră, prin urmare, nu pierd nimic.

De ce ar trebui să nu mă simt în largul meu că sunt liberă să fac ce vreau, când vreau şi unde vreau? Vai, dragă, de fapt ştiu că mă invidiezi că pot să las totul baltă şi să îmi iau zborul fără să mă simt ca un cuc care şi-a abandonat cuibul!

De ce ar trebui să am mustrări de conştiinţă că tata ar face totul pentru mine şi sora mea, în ciuda faptului că nici el nu înţelege anumite alegeri. Dar e tata şi mă iubeşte de aici până în eternitate, aşa cum sunt eu, cu alegerile mele cu tot.

De ce de ce de ce? Nu ştiu. Dar am o bănuială că totul ţine de alegeri. Si sunt alegerile mele şi nu ale tale. Aşa că, dragă, te rog să îmi respecţi alegerile pentru că eu îţi respect alegerile şi nu întreb niciodată de ce te-ai măritat cu un urât şi un bleg, de ce ai copii atât de needucaţi, de ce eşti atât de rea, de ce eşti atât de singură în doi, trei sau zece, de ce te îmbraci ca o plictisită de viaţă şi veşnic motivezi absenţa sau neimplicarea ta invocând statutul de familistă.

M.