Mă simt ca un dovleac necopt în acest moment şi tare
mă tem că voi fi trasformată în vreo “jane-o-lantern” de vreun detractor al
acestei manifestări şugubeţe. Dar, cu bagheta mea supercalifragilisticexpialidocious
şi mătura mea speedy needy le voi scăpa printre degete. Si oricum, ştiu că nu
se vor supăra pe mine pentru că, de cele mai multe ori, sunt o candy mandy. Si
îmi place Edgar Allan Poe. Come little children…Citeşte!
E
Halloween! Aaaa…spun unii că e o altă “sărbătoare a americanilor”, că nu
reprezintă nimic pentru ei, că e macabră, că nu vor să vadă la uşa lor nişte pici
urlând “trick or treat” şi ei să se transforme în nişte vârcolaci adulţi care
au fost deranjaţi de la Vocea României şi să îi înghită pe loc. Adevărul e că
sunt nişte zgârciţi şi preferă să pape ei bomboanele! Si să înfulece dovleacul!
Na, am spus-o!
Majoritatea
argumentelor împotriva acestei manifestări sunt de natură religioasă. Noi
suntem toţi atât de creştini, toţi suntem atât de prea cuvioşi, atât de
cucernici, atât de “darnici”, atât de credincioşi! Si totul în numele sfinţilor. Pe care îi rostim şi îi invocăm atât de des. Fără să ştim, fără să
gândim, fără să realizăm consecinţele unei asemenea blasfemii. Am auzit o mulţime
de indivizi folosind “drac” şi “sfânt “ în aceeaşi propoziţie, pupeze care
postesc (gândindu-se că postul reprezintă doar privarea de mâcare), dar în
gândul lor doresc “cele bune” suratei care are picioare mai frumoase decât ele,
dinozauri prea cucernici care merg la biserică în fiecare duminică, donând bani
putrezi pentru îndreptarea progeniturii care a apucat-o pe calea spre
pierzanie, preoţi cu gura spurcată, graşi şi strălucitori în veştmintele lor
poleite, babe sclifosite cu priviri piezişe şi scrutătoare, fandosite cu fuste
până în fund, aspirând la vreo poziţie în corul bisericii, biserici cu numele donatorilor
scrijelite pe ziduri şi tot felul de gură cască.
Si,
da, la noi toate sărbătorile sunt religioase, iar ziua naţională a României e
în decembrie când e frig, mizerabil, toată lumea e în malluri şi, pe deasupra,
e şi ziua mondială de combatere a SIDA!
Aşa
că Halloween este, de fapt, o persiflare a macabrului şi ţine de fantastic şi
misterios. Este doar o petrecere. Atât! Si participă cine vrea. Nu este
obligatoriu să te “mânjeşti” pe faţă”, să te costumezi, să fii urât, să fii
zombie, să fii monstru, să fii moartea, un dovleac, un dinte cariat sau o mâţă
neagră. Poţi să fii doar tu. Trick or treat!
Va
salut de pe mătură, cu mâţa pe umăr şi
nasul adulmecând o fiertură de haribo. In vecini. Pentru că eu nu gătesc…nici
măcar haribo.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu