Du-te la teatru!

Du-te la teatru chiar dacă te ascunzi în spatele a tot felul de motive: că eşti ocupat, că eşti obosit, că eşti plictisit!

Du-te la teatru chiar dacă tună şi fulgeră, plouă sau ninge! Nu fi leneş!

Du-te la teatru chiar dacă ajungi în ultima clipă, nu ai loc de parcare şi ţi-ai rupt tocul în pavaj!

Du-te la teatru chiar dacă amicul spectator din faţa ta se crede în fotoliul lui de acasă şi se lăfăie ca un paşă, furându-ţi toată priveliştea!

Du-te la teatru chiar dacă mândra din faţa ta s-a gândit că e locul şi momentul perfect pentru a-şi face un coc cât toate zilele, folosind mult prea uzitata “gogoaşă” (big size, bineînţeles)!

Du-te la teatru chiar dacă la final vei vedea câte un spectator mâncând seminţe cu nesaţ şi scuipând şmechereşte într-o parte!

Du-te la teatru chiar dacă nu realizezi că nu e pauză şi trebuie să stai locului nu să te ridici!

Du-te la teatru chiar dacă porţi “adidaşi”!

Du-te la teatru chiar dacă nu ai auzit în viaţa ta de Cehov, Pirandello sau Kiriţescu!

Du-te la teatru chiar dacă nu poţi să urli “Băăăăă”!

Du-te la teatru chiar dacă eşti doar fan “Românii au talent”! Vei avea o mare surpriză!

Du-te la teatru să vezi oameni frumoşi, oameni talentaţi, oameni care trăiesc pentru tine pe scenă, oameni care ştiu să “numere” doar numărul de repetiţii, turnee, chemări la rampă, oameni care îţi dăruiesc o părticică din viaţa lor, oameni simpli şi modeşti care îşi vor chema singuri taxiul la miez de noapte, după ce luminile rampei s-au stins şi spectatorii au plecat fericiţi care încotro, oameni coloraţi care îţi vor colora viaţa chiar dacă tu iubeşti albul şi negrul, oameni care te ajută să uiţi pentru câteva ore cât de obositor, monoton şi fad este cotidianul. Ei, doar ei, ACTORII!

M.

P.S. Poate sunt un pic prea “teatrală”, dar eu sunt absolventă de litere, iar tipesele de la litere au avut mereu această tendinţă de a cădea în “teatral”. Dar, mergeti la teatru!