Vorbesc...

Uite cum stă treaba. De fiecare dată când mă întâlnesc cu unul dintre cititori, mă simt mai inspirată şi întotdeauna am idei noi pentru postări. Aceasta mi-a venit zilele trecute când cineva mi-a spus că “[Î]ţi citesc blogul pentru că nu ţi-e frică să ai o părere.” M-am emoţionat, dar în acelaşi timp  m-a  cuprins şi neliniştea. Sunt foarte recunoscătoare că mulţi dintre voi îmi citiţi părerile. Chiar sunt. Nu a fost mereu aşa…

De multe ori, deşi mai ales în viaţa profesională, mi s-a spus că “ai prea multe păreri”. Aproape mereu mi se părea că aceste cuvinte sunau ca o insultă. “Ah. Are prea multe păreri.” Replică urmată de o privire cu subînţeles. Desigur, în domeniul meu, să ai o părere nu este un deziderat. Totuşi, încă se folosesc aceste cuvinte ca o modalitate de a închide gura oamenilor. Suntem toţi, fiecare dintre noi, îndreptăţiţi să avem o părere. Putem să nu fim de acord, frecvent, dar nu tocmai în acest lucru rezidă bucuria de a trăi şi de a fi prezent? Nu mă înţelegeţi greşit. S-a întâmplat să îmi deschid gura înainte să-mi folosesc creierul, dar, din nou, nu facem toţi asta? Dar mi-am asumat, am reparat şi am continuat.
La începuturile acestui blog, eram, cu siguranţă, mai furioasă şi mai zgomotoasă decât sunt acum. Pentru că a scrie pentru 50 de prieteni este foarte diferit decât a scrie pentru cititorii pe care îi am acum. Am “îndulcit” felul în care spun anumite lucruri – nu pentru că mi-e frică că voi supăra oamenii, ci pentru că cititorii de acum s-ar putea să nu-mi cunoască umorul şi s-ar putea să perceapă lucrurile literal. Astfel că am încercat să îmi ajustez scrisul şi părerile în concordanţă, dar, în acelaşi timp, să-mi păstrez personalitatea. Nu e mereu uşor. Câteodată poate fi incredibil de izolant, mai ales la locul de muncă. Este mult mai mult decât bloggăreală. Există atât de mulţi bloggeri care niciodată nu au spus nimic rău despre nimic. Totul este fantastic! Nu, nu este. Probabil că aceştia nu doresc să supere pe nimeni şi să menţină şiroiul de like-uri care să le invadeze site-urile. Dar nu vorbesc despre ei. Vorbesc despre oameni care tac. Tac. Tac. Tac. Doar asta ştiu să facă. Să tacă şi să fie de acord. Mereu de acord.

Nu vei reuşi niciodată în ceea ce ţi-ai propus dacă nu îţi exprimi părerea. Nu mă refer la a fi crud, nepăsător sau răutăcios. Nu vei ajunge niciodată unde doreşti dacă nu ai nimic de spus. Scapă de boala de a plăcea. Te va îmbolnăvi, iar, în timpul acestui proces, va permite altora să te trateze îngrozitor. Învaţă-i pe oameni cum să te trateze. Vorbeşte!

M.