Alegeri...

Acum câţiva ani, când am început #pierdutaprintrecuvinte, una dintre cele mai mari temeri a fost să depăşesc frica de a deveni “prea vizibilă”. Nu este un lucru ușor de recunoscut. Frica de a fi văzută și de a mă expune. Imi amintesc cum mă gândeam că există distincţia între “persoane publice” şi restul…noi…ei bine, noi toţi ceilalţi. Bineînţeles, această paradigmă s-a schimbat între timp. Azi aproape toată lumea îşi postează viaţa pe Facebook şi Instagram. Dar, deşi a devenit o obișnuinţă pentru toată lumea să posteze fotografii de sâmbătă noaptea pe Facebook, nu toţi se pot deschide emoțional.

Lansarea unui blog sau a unei afaceri bazate pe pasiune/pasiuni este, cu siguranță, diferită de ceea ce majoritatea oamenilor fac online (mai ales dacă o faci, hai să spunem, bine și injectezi personalitate în conținut şi design). E ca şi cum te-ai ridica în picioare, ai ridica mâna şi te-ai expune la critici. Si ia ghiceşte… chiar te expui. Cu toate acestea, adevărul este că rareori primeşti genul acela de critici de care te temi cel mai tare.  Dar dragostea, prietenia și faptul că ştii ce vrei dau sens acţiunilor tale şi, astfel, expunerea ta merită de un milion de ori mai mult.

De multe ori, după ce am postat anumite lucruri, m-am simţit vulnerabilă şi am avut senzaţia de discomfort, dar am ştiut că arătând acea parte personală era un lucru bun pentru #pierdutaprintrecuvinte. Când te confrunţi cu alegerea între a-ţi păstra ego-ul  și a face ceea ce este mai bine pentru cauza ta, alege-o pe cea din urmă. Nu lăsa teama să fie cea care îţi decide acţiunile. Stai acolo, permite-ţi să fii jenat un moment şi, apoi, du-te mai departe.  

Deşi acum îmi este mult mai uşor să mă “expun”, încă mă lupt cu acest lucru.  Ceea ce am descoperit este că atunci când vorbești despre ceva/cineva pe care îl cunoști bine și de care-ți pasă profund, totul devine mai ușor. Nu simți că te vinzi. Simţi că aşa trebuie să faci. Partea complicată este să înveţi să lași garda jos, care vine odată cu exerciţiul. Odată ce ai lăsat garda jos, restul este ușor. După ce ai stat acolo pentru o vreme, începi să-ți dai seama că nu există ACEA mare distincție între "oamenii publici" (care a devenit, oricum, “doar” un statut  mult prea uzitat pe Instagram) și toți ceilalți. Suntem toți accesibili, suntem toţi oameni și toți ne confruntăm cu aceleași temeri.

Pentru că, la urma urmei, cum spunea Sartre, “Nous sommes nos choix.”

Bisous.

M.