Ştii momentul acela când te trezeşti şi simţi
deodată o încreţire a aerului care îţi gâdilă vârful nasului? Iţi dai seama că e
clipa când vara acestui an te va părăsi. Vara cu soarele ei, cu nisipul
arzându-ţi tălpile, cu valurile sărutându-ţi gleznele, cu leneveala plăcută şi
aproape insolentă pe un nisip de foc. Dar tu nu te ridici pentru că vrei să
prelungeşti momentul, să rămână într-un colţişor în sufletul tău, să fie doar
al tău pentru totdeauna. Vara acestui an.
Sursa: René Magritte - The Princes of Autumn
O altă vară, diferită de toate
celelalte. Dar şi ea, ca toate celelalte, trebuie să plece pentru că aşa
trebuie. Iar ţie nu îţi rămâne decât să numeri, zâmbind, scoicile, mai mari sau
mai mici, să le aşezi într-un şirag al verii acestui an, alături de toate
celelalte coliere văratice. Dar nu eşti tristă pentru că vei fi o prinţesă urbană
a toamnei, o frunză copac din tabloul lui Magritte, ascultând ticăitul
timpului, nerăbdătoare să fie îmbrăţişată de iarna cea pufoasă.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu