Copii părinţi…

Probabil că acesta nu este un subiect tocmai “smerit”, dar eu l-aş încadra, mai degrabă, la capitolul “delicat”. Vreau să vă oripilaţi, vreau să tresăriţi, pentru că mie mi se pare un subiect nespus de trist şi îngrijorător. Intr-o zi ascultam radio în maşină. Se vorbea despre numărul îngrijorător de mare al adolescentelor românce care rămân însărcinate. In România numărul de sarcini la adolescente este de trei ori mai mare decât al celorlalte state ale UE. Mi s-a părut terifiant. Adică în ţara mea sunt atât de mulţi copii care nasc copii. Si m-am întrebat de ce. De ce se întâmplă aceste lucruri într-o ţară europeană, într-o ţară cică “civilizată”? Da. Stiu. Cel mai mare număr se înregistrează printre familiile cu un nivel economic scăzut, familii nevoiaşe, familii cu probleme, familii în care nivelul de educaţie generală este insuficient. Dar nu se reduce la atât. Am început să citesc pentru că mă interesa subiectul şi am descoperit orori. De cele mai multe ori, când sunt întrebate care este cauza sau cum au ajuns aici, adolescentele răspund că nu au ştiut ce fac sau că nu le-a spus nimeni. Incredibil! Adică numărul uriaş de copii care devin părinţi la o vârstă atât de mică se datorează lipsei de informare, lipsei de comunicare. 

 Sursa: Salvati Copiii

Imi dau seama că a vorbi despre sex nu e tocmai cea mai placută conversaţie pe care ai putea-o avea cu copilul, dar este necesar. Adolescenţii învaţă, de multe ori singuri, de pe Internet pentru că foarte mulţi părinţi consideră această temă delicată ca fiind un subiect “ruşinos”. Ei! Oare se gândesc ca dacă nu vorbesc cu ei, copiii lor nu vor ajunge acolo sau că vor amâna acest pas până mult mai târziu? Greşit! Sau ei cred că adolescenţii trebuie educaţi “spre înfrânarea trupească şi amânarea relaţiei intime până la vremea căsătoriei"? Doamne! Pe ce planetă trăim? Desigur, dacă este să dau curs definiţiei “familiei tradiţionale” de la noi, atunci pot să mă aştept la o comunicare de-a dreptul nepământeană între părinte şi copil. Pe de altă parte, nu doar părinţii sunt cei care ar trebui să poarte un dialog decent cu adolescenţii. Toate aceste problem se datorează şi lipsei educaţiei sexuale în şcoli, lipsei unui personal specializat care să înţeleagă nevoile unui adolescent, care să fie capabil să explice toate fenomenele care se produc în corpul lor, de natură anatomică, fiziologică, consecinţele unui asemenea act. Un act care azi se produce mult mai repede decât acum 20 de ani, un eveniment extrem de important care ar trebui neapărat însoţit de vizite la un medic. Pe de altă parte, nu înţeleg de ce este un asemenea subiect tabu să vorbeşti despre mijloacele contraceptive care nu doar previn sarcini nedorite, ci şi boli cu transmitere sexuală. Am prieteni medici dezgustaţi şi oripilaţi de lipsa igienei la dolescente. De ce se întâmplă asemenea lucruri? De ce cunt maternităţile pline de copii abandonaţi? Probabil voi fi condamnată că acuz fără să fiu în ipostaza unui părinte. Probabil nu înţeleg că se produce acea prăpastie, un gol în comunicare dintre părinţi şi adolescenţi. Dar eu cred că înţeleg. Si eu am fost adolescentă, şi eu am avut momente când mi se părea că părinţii sunt nişte “încuiaţi”, la ani lumină de cum gândeam eu, că nu pricepeau de ce eu doream 4 cercei în ureche şi unul în nas şi că eram un pic cam prea “artsy”. Si uite-mă, azi. Cred că sunt mai mult decât OK! De aceea cred cu tărie că a şti să comunici cu propriii copii, să îi înţelegi sau măcar să încerci să îi înţelegi, să îi respecţi aşa cum sunt ei, mai teribilişti, mai nebuni decât ai fost tu, să nu îi judeci este secretul unei relaţii armonioase care scuteşte ambele părţi de anumite, hai să fiu delicată deşi nu ar trebui, “neplăceri”.

M.