Martie…ai venit. Și din nou, fiecare primăvară este ACEA primăvară.
Iar în acea primăvară, a fost odată o garoafă atât de îndrăzneață. Nuanțele ei de roșu intens, în colțurile liniștite ale unei grădini uitate, cu petalele ei ca niște fuste de flamenco în mișcare. Prinsă în ritmul vântului, dansează, un spectacol de culoare în mijlocul verdelui.
În vânt, se leagănă, ca o balerină, într-un spectacol care nu îmbătrânește niciodată, ca un dansator care știe să nu trădeze ritmul vieții, cântecul brizei, o mărturie a muzicii tăcute a existenței. Frumusețea ei nu este zgomotoasă și nici ostentativă, dar în subtilitatea sa, captivează. O poezie tăcută scrisă în nuanțe de roşu. Povestea ei este una a puterii tăcute, o narațiune a rezistenței gravată în fiecare înflorire. Așa că dansează, garoafa, sub cerul atât de vast, o performanță eternă, o legătură cu trecutul. Căci în fiecare balansare, în fiecare învârtire, este muzica tăcută a lumii noastre.
Dansaţi în această primăvară, ca şi cum ar fi ACEA primăvară, roşie, senzuală, îndrăzneaţă, captivantă, poetică, înfloritoare!
M. #pierdutaprintrecuvinte ✒
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu