2024… Ciudat şi zgomotos. Din multe puncte de vedere. Dar nu îmi pare rău că am fost eu însămi, o mică ciudată drăguţă în loc să pretind că sunt altcineva, într-o lume plină de trenduri şi sclifoseli. Nu îmi pare rău că am dăruit multă iubire. Nu îmi pare rău că nu m-am mulţumit cu mai puţin decât ştiu că merit. Nu îmi pare rău că am fost ridicol de optimistă şi plină de speranţă cu privire la viaţă. Nu îmi pare rău că am fost şi sunt încă persoana care crede că universul o va surprinde în moduri minunate. Nu îmi pare rău că nu mi-a păsat de nimeni care m-a judecat fără să mă cunoască cu adevărat. Nu îmi pare rău că am făcut ceea ce mi-a umplut sufletul de fericire şi nu ce lumea aştepta de la mine. Totul a fost intenţionat.
Sursa: arhiva personala
2025… Aha… acesta este sunetul tău. Nu te cunosc deloc, dar, indiferent dacă te cunosc sau nu, uite-mă…’cu speranţele mele, aşa cum sunt. Invizibile înaintea mea, neatinse şi totuşi posibile.
În acest an nou, sper să vorbim mai mult, să discutăm mai puțin. Să sunăm mai mult, să trimitem mai puține mesaje. Să ne întâlnim mai mult, să stăm mai puțin pe social media. Să călătorim mai mult, să strângem mai puțin. Să ne pese mai mult, să ignorăm mai puțin. Să facem mai mult, să bârfim mai puțin. Să lăudăm mai mult, să dăm vina mai puțin. Să împărțim mai mult, să acumulăm mai puțin. Să experimentăm mai mult, să ne temem mai puțin. Să iubim mai mult, să urâm mai puțin.
Urarea mea de An Nou pentru voi este pentru cel mai bun an al vostru de până acum. Un an în care prețuiţi tot. Un an plin de așteptări strălucitoare.
Vă doresc multă iubire şi oameni buni.
La mulţi ani!
M. #pierdutaprintrecuvinte
