Femeie...

Cântec fără răspuns

 

Nichita Stănescu

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger. 

                                                                                  Sursa:arhiva personala

 

 

Dragă primăvară…

Dragă primăvară, te iubesc! Anul acesta mai mult decât oricând. Te-am redescoperit în plimbările mele lungi. Ţi-am descoperit aroma crudă şi verde. Cred că aşa miroase culoarea verde, ca tine. Parfumul tău nu este vechi sau greu, ca al femeilor cu părul mov pe care le vezi alunecând ca într-un vis între piaţă şi casă. Nu este bărbătesc sau chiar îndepărtat, ca umezeala frunzelor uscate pe pământ. Și cu siguranță nu este mirosul după-amiezii târzii, al serii timpurii sau al miezului nopții. Este un parfum mai devreme, un parfum mai nou, un parfum treaz. Este mirosul crud al ierbii tăiate. Acesta  trebuie să fie mirosul lui verde. Strigătul de alarmă că se apropie pericolul tăierii. Aş vrea să am puteri miraculoase să răpesc şi să închid ca într-o lampă a lui Aladdin acest miros puternic şi cutremurător al naturii. Dar sunt doar un simplu om. Aşa că mă opresc şi inspir aerul din jurul meu, umplându-mi fiinţa cu cea mai pură sevă a unui anotimp blajin şi crud, în acelaşi timp. 

Sursa: Maia Veres
 

Dragă primăvară, te ador! Iţi ador tachinarea. De multe ori ajungi devreme sau îmi dai această impresie. Și în prima ta zi, mă închin naivă căldurii tale. Mă grăbesc să-mi arunc hainele, doar pentru a mă răzgândi câteva momente mai târziu, când îmi dau seama că nu ai adus tot ceea ce mă așteptam. Totuși, optimismul meu gol rămâne intact, așteptând cu nerăbdare ziua în care voi primi în întregime tot ce ai promis.

Sunt atât de tentată acum să fiu nestatornică și să îţi spun că, de fapt, eşti doar o poveste de dragoste ușoară. Dar nu. Nu voi cădea în mrejele tentaţiei. Vreau să-ți spun că te iubesc aşa cum mă iubeşti şi tu. Ești confortabilă pe pielea mea. Nu mă îngheți și nici nu mă arzi. Si lasă-mă să fiu egoistă şi să te rog să stai! La urma urmei, mie îmi place să încep o poveste bună. Pentru că sunt doar o fată cu un ADN impregnat de vise şi iubire.

Dragă primavară, dacă, în cele din urmă, părerea mea contează pentru tine, amintește-ți că înţeleg un lucru: înțeleg de ce oamenii te iubesc cel mai mult. Dar eu…eu te iubesc aşa cum eşti şi pentru ceea ce eşti: dimineaţa fiecărui an.

M.#pierdutaprintrecuvinte