Poate nu ar trebui să folosesc acest cuvânt odios,
dar nu am reuşit să găsesc un alt verb care să exprime un anume sentiment al
meu, în acest moment.
De
ce aş urî şcoala, eu care am învăţat ca o apucată? Mda…mi-a plăcut la şcoală. Foarte
mult. Chiar prea mult. Dar nu aş vrea să fiu la şcoală acum. A devenit o
instituţie care nu produce decât viitori idioţi, descurcăreţi, copiatori,
şmecheri, nesimţiţi, prost crescuţi, tâmpiţi, psihologic retardaţi, super
sexuali şi inadaptaţi. Vai de mine! Ce limbaj! Dar oricât de mult mă veţi
condamna, acesta este adevărul.
Fiecare
zi îmi aduce noi şi noi dovezi că sistemul educaţional din România este această
corabie lipicioasă, murdară şi fără comandor, care se scufundă în apropierea
unei insule uitată de lume. O corabie plină ochi cu tot felul de miniştri, inspectoraşi
(care, fie vorba între noi, nu prea au har), autori de culegeri, mulţi autori
de culegeri, profesoraşi care au ajuns deodată la Bucureşti şi cred că au
descoperit viaţă pe Lună, învăţătoare profitoare şi avide de atenţie şi
atenţii, elevi bălăngănindu-se de colo colo, căutând avid vreun loc unde să
poată trage un fum (toaleta a devenit neîncăpătoare), părinţi care au fost
nişte loaze şi nişte prostovani în şcoală şi acum au pretenţii ca vlăstarele
lor să devină următorii Einstein, femei de serviciu care trag mătura după ele,
şoareci şi mizerie, perdeluţe şi covoraşe, chioşcuri şi chiştoace, săli de
sport mici mici, directori babani, portari suspect de creduli (de pedofili, aţi
auzit? Da, e România, dar, credeţi-mă mişună peste tot!) şi de alte specimene care
îşi petrec timpul la şcoală.
Dragi
părinţi, directori, învăţătoare, profesori, oameni…
1. Uniforma
NU este un semn de sărăcie. Uniforma ar trebui să-l facă pe copilul/elevul
vostru SĂ FIE MÂNDRU că merge la şcoala respectivă, că aparţine unui grup, că
este elev. De ce ţi-ai trimite fiica la şcoală în colanţi cu imprimeu leopard,
atât de strâmţi că poţi să vezi tot ce nu vrei să vezi la un copil, cu rochii
atât de scurte că li se vede poponeţul, cu ojă pe gheruţe, cu tricouri cu
mesaje tâmpite , rujate sau fardate? Mami, ţie chiar îţi place cum arată fiica
ta? Ah…poate este copia ta fidelă şi atunci încerci să îi asiguri de pe acum un
viitor strălucitor. De ce ţi-ai trimite băiatul la şcoală veşnic în “treling”,
tuns zero sau cu calota aceea de împărat chinez de la început de secol XX, fără
să ştie să îşi lege şireturile sau să tacă când trebuie să tacă? E mai comod
pentru tine dimineaţa – nu mai trebuie să îl piepteni, nu mai trebuie să îi
calci cămaşa. Poate nici nu mai trebuie să se spele. Nici pe dinţi şi nici pe
altceva. Oricum, o grămadă de pici cu dinţi murdari şi cariaţi.
2. Scoala
NU este un loc unde să îţi etalezi averea, ci ceea ce ştie plodul. Faptul că ai
în garaj zece Porsche şi deţii jumătate din oraş nu îl va transforma pe copilul
tău în geniu. Decât dacă vei ajunge la vreo învăţătoare disperată să cunoască “lumea
bună” a oraşului şi care va găsi mijloace de a scoate în evidenţă vreo
trăsătură de-a loazei. Să vorbească la telefonul răcnet, ultima apariţie pe
piaţă. Iar “doamna” nu îl confiscă. Probabil îi este frică să pună mâna pe
device. Că ele, dragele de ele, fiind un fel de “a doua mamă” vor avea grijă de
vlăstar, trimiţându-l la 20 de olimpiade, 15 concursuri (toate se plătesc de
către părinţi), nicio excursie, nicio serbare (prea mult de lucru). Si ca nişte
mame sufletiste, pline de sentiment, vor avea grijă să elimine orele de desen,
pictură, muzică, educaţie fizică şi vor face doar matematică şi română (ca să
justifice toate culegerile pe care copiii le cară ca nişte robi în ghiozdan în
fiecare zi). Iar dacă se întâmplă să existe vreun copil talentat la altceva în
afară de mate şi română, acest lucru nu se menţionează la serbarea de sfârşit
de an. Ce poate ieşi din acel copil? Un “loser”, un “artist” şi nu un om de
bine, respectat, de succes, care ştie să numere şi să socotească. Banii!
3. Scoala
NU este un loc în care copilul/elevul vostru să se îngraşe ca un porcuşor. Voi
chiar nu pricepeţi că aceste chioşcuri cu pizze, biscuiţi, ciocolată, napolitane,
sucuri şi suculeţe, brânză veche şi alte alimente dubioase nu îi ajută deloc pe
plozi? Bineînţeles, îmi dau seama de afacerile din spatele acestor chioşcuri, “dilurile”
dintre directorii de şcoală si diverşi antreprenori. Nu înţeleg de ce ţi-ai mai
duce copilul la înot, polo, tenis, gimnastică când arată ca un bolovan care se
rostogoleşte între clasă şi chioşc pe banii voştri? Mai bine vi-aţi face voi
masaj la creier!
4. Vacanţa
NU este after school. De ce le mai daţi vacanţă copiilor când au de rezolvat 3
culegeri la mate şi alte 3 la română? Ei nu au dreptul la zile libere? Sunt ca
nişte muncitori care lucrează în două schimburi. Cu părinţi care trebuie să
citească indicaţii de muncă unor plozi din clasa 0, cu bunici care explică probleme
la mate, cu toată familia angrenată în această vacanţă mai mult decât perfectă.
Nu v-aţi gândit că aceşti copii lucrează ca nişte salahori pe timpul verii iar
voi îi răsplătiţi cu un amărât de 10 sau un foarte bine? Atât. Nimic mai mult.
In prostia şi naivitatea mea, încă mă mir că în anul
I studenţii mei nu ştiu să stea pe scaun, se scarpină în toate locurile, sunt
dependenţi de telefon, se cer la baie în timpul cursurilor, băieţii vin îmbrăcaţi
în “treling”, iar fetele arată ca nişte mimoze preţioase, plictisite şi
guroase, nu se uită în ochii tăi când vorbeşti cu ei, se gudură ca nişte căţei plouaţi
pentru o notă bună şi doresc cu disperare să fie “cul”. Mda…cul-de-sac.
Concluzia? Ar trebui desfiinţate toate etapele
dintre grădiniţă şi facultate. Aceleaşi comportamente.
Vă salut respectuos şi academic.
M.
