Cizelata...

 

Cizelata…

Cineva mi-a spus odată ca sunt o cizelată. La început nu prea mi-a plăcut, dar după o vreme mi s-a părut chiar frumos şi acum chiar îmi place statutul meu de cizelată. Aşa sunt eu, o cizelată şi o drăguţă. Foarte atentă cum arată, cum se îmbracă, cum vorbeşte, cum se comportă, să nu jignească şi să fie drăguţă cu toată lumea şi niciodată vulgară. Niciodată vulgară. Chiar îmi place acum. Mai ales acum. Când mi-am dat seama că mă simt foarte bine aşa cum sunt. Eu. Doar eu. Cred că oamenii te percep într-un anume fel, dar aceiaşi oameni pot să aibă aplecări şi anumite plăceri în a aprecia opusul a ceea ce au apreciat la un moment dat. Pentru că sunt oameni. De tot felul. Important este să ajungi să selectezi oamenii cu care te înconjori şi care te vor aprecia aşa cum eşti tu, de fapt. Fără să fie nevoie să îi mulţumeşti, transformându-te în ceva ce deteşti. La urma urmei este un act de curaj să îţi asumi anumite lucruri. La fel cum eu îmi asum scriind. Probabil că social media este o otravă şi nu este mediul în care să exprimi chiar tot. Pentru mine scrisul este felul meu de a fi, de a fi onestă cu mine şi de a-mi asuma lucruri pe care mulţi nu şi le pot asuma. 

Câteodată mă gandesc ca o poză face cât 100 de cuvinte de ale mele. Dar prefer cuvintele în locul unei imagini seci, editate în care să fiu cea mai cea şi cea mai cea. Ah…şi care mi-ar aduce sute de aprecieri. Prin urmare, cizelata adoră să scrie pentru că a învăţat că oamenii vor uita ce ai făcut pentru ei, ce ai spus, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă (a zis-o Maya Angelou şi este crezul meu în viaţă). Si cred că am reuşit să transmit emoţia cuvintelor şi sentimentelor mele. Când scriu, încerc să aflu cine sunt, de ce sunt capabilă, cum simt, cum pierd, cum mă ridic. Si aş vrea să scriu în aşa fel încat oamenii să audă, să citească, să le alunece cuvintele în suflet şi să le ajungă direct în inimă. Cuvintele mele sunt singura imagine a ceea ce sunt. O extensie a acestui univers şi nu cred că există o agonie mai mare decat cea de a purta o poveste nespusă în suflet. Aşa că voi continua să fac ceea ce ador astfel încât oamenii să nu îşi poată lua ochii de la mine. Extravagantă lipsă de modestie.

A voastră,

M. pierdutaprintrecuvinte