E una dintre dimineţile acelea, când un firicel de lumină te trezeşte, gâdilându-ţi genele. Dimineţile acelea somnoroase când vrei doar să stai şi să contemplezi tavanul. Dimineţile de vară, călduroase şi leneşe când ai vrea doar să auzi sunetul valurilor lovindu-ţi timpanele, uşor şi blând ca un cântecel al unei sirene pierdută de suratele ei…Dimineţile unei veri toride şi fără sfârşit aproape…Dimineţi cu umbrele copacilor dansând pe pereţii camerei ca nişte fantome ale unei prezenţe estompate în neant…vara ta de aur…Adormi, din nou, mângâiată de lumina aurie a unei zile care se anunţă fierbinte. Adormi şi visezi că eşti departe, departe …. vara ta, lungită pe nisipul auriu al unei plaje uitată de lume.
Briza mării mângâindu-ţi pielea. Firicele de nisip dintr-o clepsidră fără sfârşit pişcându-ţi simţurile, ca nişte fluturaşi obosiţi care au poposit pentru o clipă pe pielea ta arămie, bronzată şi apetisantă. Auzi valurile lovindu-se de mal, ca faldurile unei rochii create de o zână măiastră, brodată cu scoici şi pietricele. E cald şi vrei ca lumina soarelui să te îmbrăţişeze strâns, strâns, să te ţină în braţe şi să te mângâie pentru totdeauna. Lumina aceea puternică în a cărei îmbrăţişare te simţi tu, puternică şi în siguranţă. Auzi ca într-un vis glasurile copiilor construind castele de nisip care se vor dărâma, peste o clipă, peste o mie de clipe, lovite de valurile vieţii. Simţi mirosul îngheţatei cu aromă de fistic, sofisticată dar simplă. Asa cum eşti şi tu. Te ridici şi ochii tăi adulmecă orizontul îndepărtat al unei lumi îndepărtate şi zgomotoase. E vară şi nu vrei să se termine. Dar orizontul se micşorează şi deschizi ochii în dormitorul familiar şi cald. E vară totuşi…
M. #pierdutaprintrecuvinte
